Am tot amânat Regele furiei și, de fapt, întreaga serie, pentru că pornisem cu o idee preconcepută despre Ana Huang. Văzând cât de prezentă era peste tot pe BookTok și Bookstagram, aveam impresia că este genul de serie construită după o rețetă comercială, cu toate elementele care au devenit atât de populare în romance-ul ultimilor ani. Ei bine, m-am înșelat.
Povestea lui Dante și Vivian mi-a amintit exact de acele cărți romantice care mă fac să zâmbesc fără să-mi dau seama. Avem, bineînțeles, trope-ul căsătoriei aranjate, dar și un protagonist morocănos, autoritar și aparent lipsit de orice urmă de sensibilitate, pus față în față cu o femeie care nu se lasă intimidată atât de ușor.
Dante ajunge să se căsătorească cu Vivian din cauza unui șantaj care îl privește pe fratele său. Pentru el, această căsătorie ar trebui să fie doar o înțelegere temporară, una de care să scape imediat ce problema este rezolvată. Numai că Vivian intră treptat în viața lui și începe să schimbe tot ceea ce Dante construise cu atâta grijă în jurul său.
Casa lui rece începe să capete personalitate, rutina lui este dată peste cap, iar femeia pe care o considera doar o obligație devine, încetul cu încetul, persoana de care nu mai poate să se desprindă. Și, evident, exact când lucrurile încep să devină frumoase, apare adevărul care poate distruge totul.
Dante știe că această căsătorie are un termen de expirare. Vivian, în schimb, nu știe adevăratul motiv pentru care el a acceptat să o ia de soție. Iar pe măsură ce sentimentele lor se transformă în ceva real, secretul pe care Dante îl ascunde devine din ce în ce mai greu de ignorat.
Recunosc că, la început, eram convinsă că voi parcurge cartea destul de repede și fără prea mult entuziasm. În schimb, m-am trezit citind cu tot mai multă curiozitate și, mai ales, dorindu-mi să aflu cât mai repede ce se va întâmpla atunci când Vivian va descoperi adevărul. Bineînțeles că mă așteptam la un final fericit. Nu acesta era misterul. Ceea ce voiam să descopăr era drumul până acolo și, mai ales, felul în care cei doi vor reuși să treacă peste toate lucrurile care îi separă.
Dante mi-a plăcut foarte mult ca personaj. Este genul de protagonist masculin pe care îl găsești frecvent în acest tip de romance: rece, arogant, calculat, obișnuit să aibă controlul asupra tuturor lucrurilor și cu o răbdare foarte limitată. Dar tocmai contrastul dintre această imagine și felul în care începe să se comporte în preajma lui Vivian mi s-a părut savuros.
Iar Vivian mi-a plăcut poate chiar mai mult decât mă așteptam. Nu este protagonista care acceptă pur și simplu ceea ce i se impune și merge mai departe cu capul plecat. Are propria personalitate, își susține punctul de vedere și, chiar dacă situația în care ajunge nu este deloc una pe care și-a dorit-o, nu renunță la ea însăși.
Mi-a plăcut foarte mult și dinamica dintre cei doi. Relația lor pornește dintr-o situație absurdă și, practic, nedorită de niciunul dintre ei, dar tocmai de aici vine mare parte din farmecul poveștii. Dante încearcă să păstreze distanța, în timp ce Vivian reușește, fără să-și propună neapărat asta, să pătrundă tot mai mult în lumea lui.
Acum recunosc, mi-am schimbat complet părerea despre Ana Huang. Am pornit cu foarte puține așteptări și am ajuns să mă întreb de ce am așteptat atât de mult înainte să-i dau o șansă! Povestea lui Dante și Vivian este exact genul acela de romance pe care îl citești pentru că vrei să vezi cum doi oameni care par complet nepotriviți ajung să nu-și mai poată imagina viața unul fără celălalt.
Pe scurt, este addictive! Iar dacă încă nu ați descoperit-o, dați o fugă pe Libris.ro și puneți mâna pe ea. Nu veți regreta! Eu abia aștept să citesc volumul doi!
Alte recenzii de la Ana Huang:
