În ultima vreme, așa ca de început de an, m-am concentrat câte puțin și pe literatura universală și am revenit la autorii dragi copilăriei mele, precum Ernest Hemingway.
„Hemingway a fost unul dintre cei mai străluciți, mai îndrăzneți și mai riguroși stiliști din întreaga literatură universală, urmărind neclintit principalul scop al artei sale: acela de a surprinde însăși esența umanității, așa cum apare ea în spectacolul tragicomic al vieții. Iar cei care l-au cunoscut pot depune mărturie că era la fel de bun ca om pe cât a fost ca scriitor.”
Prima carte citită de Hemingway a fost „Bătrânul și marea” în clasa a șaptea, o carte care m-a impresionat destul de mult la vârsta de doar 13 ani. În adolescență, m-am reîntors cu drag către autor, citind „Adio, arme!” – o adevărată capodoperă ecranizată în repetate rânduri despre război și iubire în care autorul dovedește un talent literar de excepție.
În această carte ne reîntoarcem la perioada în care autorul a trăit pe străzile Parisului fără niciun ban, însă cu un pachet de vise și cu o agendă în care scria mereu din dorința de a deveni un scriitor tot mai bun și cunoscut.
Este vorba despre anii ’20 ai Parisului și despre cercul de prieteni și cunoscuți ai autorului în care acesta se învârtea și pe care îi studia cu lux de amănunte. Direct și plin de un sarcasm semi-amuzant și cumva tragic, el observa natura umană în toată splendoarea ei. Apare și o parte neașteptată despre care nu am știut până în prezent, și anume prietenia sa cu renumitul autor al operei „Marele Gatsby” – Scott Fitzgerald.
Prin unele pasaje ale vieții lui Ftzgerald pare că suntem ușor ușor transportați chiar în lumea lui Gatsby.
Dacă vă atrage autorul și simțiți că vreți să-l cunoașteți mai bine și să vedeți cum se petrecea și trăia în Parisul anilor ’20, această carte de o lectură ușoară este exact ceea ce căutați.
Alte recenzii de la Ernest Hemingway:
