Sunt așa perioade când schimbările, noutățile vin avalanșă, iar cititul și scrisul trec involuntar pe planul secund, însă chiar și așa nu devin mai puțin importante. Cam așa aș descrie ultimele mele săptămâni. Un concediu îndelungat, o știre bună și în curând o mutare avantajoasă. Dar postarea mea de azi este dedicată unei cărți, care m-a inspirat.
Așa cum se știe, limba și literatura rusă este, aici în Basarabia, una din cele mai relevante, aparținând unei minorități culturale. Iată de ce citim cărțile lor fără mare preget și dubii.
Șișkin, deși este rus, trăiește de ani buni în Elveția. Nu are o prietenie prea frumoasă cu puterea de la Kremlin, dar asta nu îl încurcă să aducă lumii o proză atât de sensibilă și profundă, încât te absoarbe rapid și nu te lasă până la final.
Scrisorar este unul din acele romane, în care stilul epistolar vine la pachet cu o lirică deosebită, iar personajele sunt atât de complexe, umane și dificil de înțeles, încât mult timp după finalizare te vei epuiza într-o sumă continuă de păreri.
Atunci când veți decide să o citiți trebuie să știți că aveți în față un volum de scrisori între un El și o Ea, aproape indefinibili, despărțiți de Război ca noțiune și concept, căci într-un final nu este clară temporalitatea și limitele acestuia. O să fiți surprinși de poezia prozei acestui autor, căci anume așa aș descrie scrierea lui, ca pe o transpunere neobișnuită a versului. Și ca să nu fiu percepută doar declarativ, iată câteva citate demne de atenția dumneavoastră:
Tu ești soțul meu. Eu sunt soția ta. Și aceasta este cea mai frumoasă rimă din lume.
– Când trăiești împreună cu cineva, sentimentele pentru acel om trebuie să fie curățate zilnic cu nisip și piatră ponce, dar n-ai nici putere, nici timp pentru asta.
Cică încă Platon spunea: iubirea este prezentă în cel ce iubește, nu în cel iubit.
Dacă aceste destăinuiri romantice vi se par tatonate, credeți-mă că Moartea în viziunea lui Șișkin va părea o inovație necesară:
Știi care a fost primul meu motiv de groază – cred că aveam paisprezece sau cincisprezece ani când am avut deodată o revelație : trupul meu mă trage în mormânt. Cu fiecare zi și cu fiecare expirație.
Știi, omul e totuși construit așa de uimitor, încât crede foarte ușor în moartea tuturor celor din jur, numai în a lui nu.
Și ca să întregesc tabloul acestui autor, țin să menționez că a fost înaintat la obținerea Premiului Nobel pentru Literatură și a primit 2 cele mai mari premii literare: Booker Rusesc și Marea Carte.
Vă urez lecturi frumoase și inspirație!
Alte recenzii de la Mihail Șișkin:
