Bună cartea, cititori, oriunde v-aţi afla!
Organizare
Ne gândim poate că scrierea unei cărţi presupune un plan de idei, o organizare fizică pe o coală. Şi apoi ne aşternem la drum. Nu cred că aşa a fost cazul cu „Scrisori netrimise„. Cred că la început a fost ideea, desigur. Pe urma, însă, au început să curgă depănarea viselor. Căci asta este această carte: Un Vis. O înlănţuire suavă de gânduri. O căutare nesfârşită a unei perfecţiuni inexistente.
Un personaj romantic, învăluit în mister, cu o meserie pe măsură – pictoriţă – , Ioana Alexandrescu, cu ochii „de smarald, ca limonada cu mentă în soarele primăverii” îşi trăieşte viaţa drept chiriaşă în diverse oraşe, căutându-l pe El. pe „Dragul meu Alb”.
Cine este Mişeta Înpuşcatu? Cine este Dragul meu Alb?
Nu am auzit niciodată de acest autor. Dar îl voi căuta. Aşa cum Ioana îl caută pe „Dragul ei Alb”. Prin această primă carte prin care eu am făcut cunoştinţă cu ea va rămâne cu mine peste ani. Ştiţi vorba aceea? Unii oameni intră în viaţa noastră atunci când noi suntem pregătiţi să-i lăsăm a intra? Aşa cred eu că este şi cu cărţile. Pe tot parcursul cărţii am simţit că această poezie de carte a fost scrisă pentru oameni ca mine. Cu dor de poezie, de împlinirea viselor. A fost o înfiorare la gândul că aş fi putut să nu întâlnesc niciodată această carte în drumul meu de cititor. Şi o mulţumire adusă în gând lui Dumnezeu pentru că a avut grijă să mi-o scoată în cale.
O Poezie
Aţi căutat un roman? O aventură palpitantă între paginile acestei cărţi? Nu veţi găsi. Aici veţi fi întâmpinaţi de poezie la tot pasul. Poezia nu e pentru toţi. Poezia este pentru cei care îşi pot deschide sufletul în faţa ei. Pentru cei care o pot saluta ca pe o Doamnă ce este. Firul povestirii nu e complicat. Dar ce lecţie de viaţă ne vom însuşi la terminarea depănării ghemului! Câtă înţeleciune! Cât de bogaţi sufleteşte ne vom continua drumul!
Întocmai ca Ioana.
Alături de… Iubire.
Alte recenzii de la Mişeta Înpuşcatu:
