2018 este primul an în care m-am decis să accept un reading challenge, iar cel ales de mine include citirea unui roman laureat cu premiul Pulitzer; după câteva cercetări ochii mi s-au oprit asupra cărții Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao, de Junot Diaz.
Lola a jurat că nu se mai întoarce niciodată în ţara aceea groaznică. Într-una din ultimele noastre nopţi a spus: Zece milioane de Trujillo, asta suntem cu toţii.
N-am știut nimic legat de carte când m-am apucat de ea, aruncându-mă într-un lac de curiozități și neștire. Oscar Wao este un tânăr dominican obez, care, în frageda copilărie, avea un succes de neegalat în ceea ce primește femeile (ca orice alt dominican care se respectă, spune el), dar, odată cu înaintarea în vârsta, Wao își acoperă corpul cu din ce în ce mai multă grăsime; este neglijent și nu îl interesează aspectul fizic, fiind de o urâțenie parcă dorită. Știe că nu va ajunge nicăieri în viață dacă tot ce face este să citească romane SF. Nu vrea să fie bogat și nu vrea să fie nici cel mai cuceritor tip din câți a văzut Republica Dominicană. Vrea doar să sărute o fată. De mai multe ori. Toată viața.
Niciodată nu ne dorim schimbările care schimbă totul.
Are multe pasiuni trecătoare și fantezii cu fete pe care le vede pentru prima (și de cele mai multe ori, ultima) dată-n viață. Însă toate prietenele surorii sale, Lola, îi spun că nu o să aibă niciodată pe cineva. Faptul că Oscar este protagonistul romanului Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao este un lucru discutabil, consider, întrucât cartea se bucură de abordarea mai multor puncte de vedere: îl auzim pe Oscar, dar și pe sora, mama și bunica sa, care povestesc cum asupra familiei lor (și nu numai) s-a năpustit de generații blestemul fuku, o grozăvie de blestem care te poate ucide și dacă doar te gândești la el.
Furia ei umplea casa cu un fum greu, înăbușitor. Intra peste tot, în părul și în mâncarea noastră, precum cenușa nucleară despre care ne povesteau la școală că se va așterne într-o zi moale ca zăpada.
Oscar a fost prima dată îndrăgostit de-a binelea la 7 ani. Apoi, în adolescență, odată cu degradarea sa fizică, nu mai cunoaște același sentiment profund al dragostei până când o întâlnește pe Ana, o fată cu ochi frumoși și păr de zeiță și care, spre surprinderea tuturor, îi vorbește cu drag. Cei doi se împrietenesc, iar în sufletul lui Wao înflorește din nou sentimentul iubirii, de data asta o iubire reală, palpabilă în gând, o iubire pe care o vede, simte și emană prin fiecare părticică a corpului. Și totuși Ana..
Mi-au plăcut tare mult notele de subsol, extrem de explicite și totuși succinte, dar și stilul în care Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao a fost scrisă, referințele din istoria națională și personală, dar și multitudinea de cuvinte și fraze în spaniolă (am avut nevoie de dicționar pe ici-colo) fac din romanul lui Diaz o adevărată voce a unei generații, o generație crescută într-o eră apocaliptică, într-o eră a suferinței și singurătății.
Voia să dea vina pe cărți, pe SF, dar nu putea – le iubea prea mult.
Junot Diaz dovedește, în Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao, că este un soi de Marquez contemporan, scriind un altfel de Un veac de singurătate, mai plin de umor, poate nu la fel de contemplativ, dar mai plin de viață, romanul fiind o mărturie a efemerității, un roman al scurtelor experiențe eterne ale vieții.
Alte recenzii de la Junot Diaz:
