Prezentarea acțiunii din Soarele a murit în zori:
Totul începe când scriitorul Corneliu Cara primește o vizită neașteptată de la un străin, în miezul nopții. Deși nu îl mai văzuse în viața lui pe omul care se arată la ușa lui, Cara decide să îl asculte. Mulți ar spune că a fost o greșeală, alții ar spune că a făcut ce trebuia.
Cara știe atunci când aude rugămintea străinului, că s-a îmbarcat la bordul unei aventuri. Străinul îl roagă pe scriitor să vină cu el la prietenul său care se află pe patul de moarte. Acesta simțea că își va da duhul în acea seară și avea singură dorință: aceea de a vorbi cu Corneliu Cara.
Știi, aviatorule, dacă aș supraviețui războiului, mi-aș propune să realizez o carte, bineînțeles, de memorialistică. Un capitol din această carte l-aș consacra celei mai dificile misiuni a unui spion.
Fără să stea prea mult pe gânduri, scriitorul își anunță soția că trebuie să plece și îl urmează pe străin la prietenul lui. Muribundul se dovedește a fi Vasile Chihaia. Cara nu îl cunoștea, însă dorința lui îl captivează. Chihaia trăise o viață tumultoasă, fusese chiar și în pușcărie, iar printre dramele vieții sale cunoscuse un spion.
Agentul B-39 a fost un spion foarte important pentru România, un om care a lucrat în nenumărate misiuni în afară. Până în ziua în care a dispărut. Chihaia îi înmânează lui Cara un manuscris neterminat despre viața agentului B-39, cu dorința ca scriitorul să o facă tuturor cunoscută.
Însă oare va accepta Cara să se implice în poveștile secrete al țării sale? Curând, cercetările sale și manuscrisul ne sunt prezentate, iar agentul B-39 devine protagonistul poveștii. Cine a fost el și ce s-a întâmplat cu viața lui, dar cel mai important, unde a dispărut?
-Aveți dreptate… în servietă, o să găsit un manuscris și o scrisoare. Cândva, pe băncile unui liceu din Transilvania, am visat să devin scriitor… E un manuscris neterminat…. El însă o să vă dezvăluie taina agentului ,,B-39″, a morții sale, taina mea… Totul este adevărat… Nimic nu este inventat…
Părerea mea despre această carte:
Cărțile polițiste au fost mereu ceva de care m-am cam ferit. În special cele scrise de autorii români. De ce? Pentru că tocmai ca și în acest caz, îmi era teamă de caracterul lor politic.
Nu există cuvinte care să exprime cât de mult m-a prins această poveste și cât de mult mi-a plăcut prima jumătate a cărții. Deși speram la o carte despre investigațiile lui Cara, totul a fost extrem de fascinant. Până când am ajuns la poveștile despre agentul B-39. Până când politica și-a făcut loc printre paginile acestei povești.
Nu sunt deloc fan al politicii, tocmai de aceea am fost dezamăgită de direcția în care s-a îndreptat cartea lui Zincă. Sunt conștientă că, din păcate, la fel vor fi și restul volumelor și nu cred că vreau că continui seria.
Toate acestea se datorează faptului că acest gen nu mi se potrivește. Sunt convinsă că vor fi mulți care vor iubi aceste cărți, mai ales că sunt scrise extraordinar de bine. Îmi pare rău că nu au fost pe gustul meu, deși mi-aș fi dorit, dar asta nu înseamnă că nu voi încerca și alte cărți de la Haralamb Zincă, un maestru al spionajului!
Alte recenzii de la Haralamb Zincă:
