La prima vedere și pentru un cititor mai puțin avizat, Ultimile luni din viața lui Achim Ioachim, romanul câștigător al Concursului de Debut al editurii Cartea Românească pe anul 2017, ar putea pune unele dificultăți de înțelegere, iar alegerea juriului – unul important, din care au făcut parte Nicolae Manolescu, Răzvan Voncu și Daniel Cristea-Enache – poate părea curioasă.
Dar numai la prima vedere. De la început trebuie spus că proza lui Mihail Păunescu prezintă unele afinități cu două reușite importante ale romanului românesc: Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu și Simion Liftnicul de Petru Cimpoeșu. Dacă, în primul caz, apropierea e numai formală (menajera-narator Vica e dublată, aici, de altă menajeră-narator, Tanti Petra, cu deosebirea că, de această dată, avem de-a face cu o menajeră-scriitor sau cronicar), apropierile cu Simion Liftnicul ar putea fi mai profunde. Dacă personajul lui Petru Cimpoeșu se autoclaustrează într-un lift, Achim Ioachim, protagonistul romanului lui Mihail Păunescu, se izolează benevol într-o cameră de apartament de bloc, și nu pentru câteva zile, ci pentru luni întregi, murind apoi în mod inexplicabil. Ciudata „ieșire” din lume a celor doi protagoniști pare să conțină o motivație metafizică. E posibil să aveam de-a face, și de această dată, cu un roman-metaforă.
De fapt Mihail Păunescu ne propune un roman cu „cheie”. Romanul trebuie citit cu atenție. Tema principală, camuflată deliberat de către autor, ar putea fi una profundă, iar misterul numai aparent. Intuim intenția autorului numai la sfârșit, din ultimile pagini, dar și din unele indicii strecurate ici-colo în text. Dacă autorul încearcă să ia ceva în vizor, atunci dezbaterea pare să se ducă în jurul a două opțiuni ontologice și metafizice: opțiunea mistică (a credinței religioase), și opțiunea creației artistice. Între aceste două extreme, intenționat camuflate în text prin amânări și excursuri epice de tot felul (excursuri care, trebuie spus, deși nu lipsite de savoare, deseori nu au decât o legătură vagă cu miza romanului, servind doar de contrapunct), pare să penduleze întreaga construcție. Odată ce atenția noastră se focalizează pe firul narativ principal, lucrurile încep să iasă la lumină.
Deosebit de important în acest demers descriptiv și poate „cheia” întregului ar putea fi episodul vizitei personajului Guber – literat boem și scriitor, prieten de tinerețe și vag mentor al protagonistului –, din a doua jumătate a romanului, cu ocazia unei zile onomastice. Citită cu atenție, „polemica” dintre cei doi ar putea desconspira multe ambiguități, iar misterul morții lui Achim Ioachim ar putea fi elucidat pe deplin.
Cu unele șovăilei, a cadrului general oarecum minimalist, debutul lui Mihail Păunescu este unul remarcabil.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE cartearomaneasca.ro
