„Vanilie și ciocolată” este o carte care te provoacă, este o carte despre dragoste și acceptare, despre minciuni și regrete, dar nu în ultimul rând despre iubirea care poate depăși toate acestea.
Penelope Pennisi decide că e momentul să pună piciorul în prag și să îl părăsească pe bărbatul care îi este soț de aproape 20 de ani. În tot timpul ăsta a mințit-o, a înșelat-o de nenumărate ori încă din primele luni de căsătorie și s-a manifestat prin crize de nervi dintre cele mai agresive. Dar Pepe, cum îi spune toată lumea, încă îl iubește cu pasiune, e convinsă că și el o iubește în ciuda tuturor umilințelor și, nu în ultimul rând, știe că au împreună 3 copii. Așa că despărțirea este de probă.
Refugiată în casa bunicii dinspre mamă, unde a copilărit, Pepe se scufundă într-o binevenită introspecție care ar trebui să o ajute să își pună ordine în viață. Rememorează motivele pentru care s-a îndrăgostit de Andrea, soțul ei, încearcă să înțeleagă dacă încă îl mai iubește sau dacă celălalt bărbat din viața ei, o poveste neterminată, reprezintă viitorul.
La câteva ore distanță, în Milano, Andrea se confruntă pentru prima dată în viață cu ceea ce înseamnă să te ocupi de nevoile unei familii. Și este de-a dreptul șocat de toate lucrurile pe care soția sa le gestiona în fiecare zi. De la copiii inteligenți, dar extrem de ciudați și dificili pentru care până acum a fost doar tăticul cel bun, la menajera filipineză loială dar cam rebelă sau la menajeria reprezentată de animalele de casă, toți par să își arate acum alte fețe decât cele cu care el era obișnuit. Dacă adaugi la acest cocktail și problemele cu bunicii, haosul este asigurat.
Dincolo de momentele de umor sau romantism, pentru mine cartea a fost o provocare din perspectiva modului în care atât Pepe cât și celelalte femei gândesc viața de soție. Bărbații înșală, femeile înșală, cu toate astea cuvinte de dragoste sunt plimbate de colo colo ca niște recipiente pline cu sentimente înțelese diferit de la personaj la personaj.
E o carte care merită citită cu obiectivitate, cu empatie și cu multă disponibilitate de a înțelege perspectiva personajelor mai degrabă, decât de a ne identifica cu alegerile lor.
Alte recenzii de la Sveva Casati Modignani:
