A fost cândva o fetiță pe care a iubit-o numai muzica
Anna Maria della Pietà s-a născut dintr-o mamă care nu i-a putut oferi nimic, o prostituată. A fost abandonată la Ospedale della Pietà, locul unde copiii nedoriți sunt lăsați să crească printre ziduri care ascund povești dureroase. Fetițele care ajung acolo nu au nimic, în afara speranțelor. De multe ori, trupurile lor poartă urmele unei vieți grele, dar sufletele lor vibrează de pasiunea pentru muzică.
De aceea, la doar opt ani, Anna Maria descoperă vioara, iar notele ei devin vocea pe care lumea refuza să o asculte. Așadar, nu e de mirare că Antonio Vivaldi o remarcă imediat. El vede în ea mai mult decât o fată abandonată. Anna Maria nu seamănă cu celelalte fete, nici măcar cu Agata și Paulina, prietenele ei cele mai bune.
Anna Maria are o hotărâre care nu se lasă clătinată de nimic. A trăit într-un loc unde iubirea lipsea cu desăvârșire, într-o lume rece, într-o întunecime fără sfârșit, dar muzica i-a adus întotdeauna lumina de care are nevoie.
,,Anna Maria della Pietà a știut note înainte să știe cuvinte, iar acele note au avut întotdeauna culori.”
Să ajungi cineva înseamnă muncă, să te dedici trup și suflet, să pierzi lucruri de neprețuit. Anna Maria este diferită de celelalte fete din orfelinat pentru că e dispusă să plătească orice preț pentru visul ei. Singurul care o înțelege în totalitate este mentorul ei. El îi oferă toate secretele muzicii. Anna Maria della Pietà va deveni cea mai mare violonistă a Veneției. Dar oare ce va pierde pentru asta?
Anii trec, iar Anna Maria înseamnă deja excelența absolută în muzică. Toată lumea recunoaște că a apărut un talent cum nu a mai existat. Pentru Anna Maria, nu contează că este femeie. În inima ei, ea este cel mai bun instrumentist. Dar când faima ei începe să-l umbrească pe Vivaldi, rivalitatea dintre ei devine inevitabilă. Cum poate ea să se lupte într-o lume condusă de bărbați?
Secolul al XVIII-lea nu i-a oferit prea multe. Dar Anna Maria della Pietà nu cere permisiunea nimănui. Va continua să cânte până când vioara va fi singurul lucru care există pentru ea. Pentru că are un scop. Și pentru că s-a născut să fie cineva. Dar dacă trebuie să renunțe la tot, chiar și la propria demnitate, pentru a reuși?
Opinia mea despre cea care va fi una dintre cele mai bune cărți ale acestui an
Am trăit alături de Anna Maria suferința, victoria, înfrângerea și speranța. Violonista nu este doar o poveste feministă, ci o istorie nerostită. Stilul autoarei este atât de profund, încât aproape că am putut auzi muzica personajelor. Abia la final am înțeșeles de ce totul poate fi aproape auzit: autoarea provine dintr-o familie de muzicieni, iar asta explică totul.
Anna Maria della Pietà nu este eroina ideală, are o mulțime de defecte, dar este o luptătoare care demonstrează că povestea din Ospedale della Pietà nu este doar o legendă.
Nota autoarei m-a tulburat la fel de mult ca povestea. Cât de multe femei talentate au fost uitate în istorie, trăind doar în umbra unor bărbați? Ce s-a întâmplat cu adevărat la Pietà, acolo unde Vivaldi a format cele mai talentate fetițe? Am citit cu sufletul strâns și lacrimi în ochi. Harriet Constable a scris cu atâta pasiune încât simțim că sunetele muzicii se lipesc cu adevărat de pagini.
Anna Maria della Pietà nu este doar o umbră trecătoare. Ea a însemnat ceva. Iar pentru acest lucru, vă rog, nu ratați această poveste. Merită să fie citită, merită să fie auzită. Lecturi minunate să aveți, dragilor!
,,-Lumea o să-și amintească de mine. Viața mea va însemna ceva.”
Alte recenzii de la Hariett Constable:
