În zilele astea, cu greu mai găsești o carte de dragoste care să fie originală și să impresioneze. Am iubit din toată inima să citesc Vocea lui Archer. Rapid a devenit una din cărțile mele de suflet și va sta mult timp acolo.
Încă din descriere mă înțepau ochii. E genul acela de descriere care te face să-ți pese de personaje și te face să-ți dorești din tot sufletul să le afli povestea, încât nu dezvăluie prea multe.
Am fost prinsă din prima propoziție și am rămas impresionată din primul capitol. Fiind scris mai mult din perspectiva lui Bree, am ajuns să o cunosc mai rapid și să văd cum evoluează lucrurile prin ochii ei. Din perspectiva lui Archer, avem la început flashback-uri din copilăria lui, apoi mai târziu, capitole din prezent, intercalate atât de armonios, încât a ajutat și mai mult cititorul să le înțeleagă povestea și să-i facă să simtă.
La cartea aceasta, am simțit. Sensibilă de fel, am rămas emoționată la fiecare scenă și cuvânt în care și personajele au pus suflet. Am râs și am plâns cot la cot cu ele, apoi le-am iubit pe fiecare.
Am observat că mai nou, sunt foarte uzate relațiile de tip insta-love. Adică, cum s-au văzut, cum s-au îndrăgostit. Ei bine, aici altfel stă treaba. Întâlnirea lor este diferită, provoacă câțiva fiori, chiar dacă cititorul știe că între ei va fi ceva mai mult. Se împrietenesc, iar totul decurge încet și foarte delicat datorită trecutului fiecăruia.
Din foarte multe puncte de vedere, cele două personajele sunt diferite. Durerea este însă comună. Influența trecutului și a evenimentelor din trecut este prezentă la amândoi și fiecare își dorește să se vindece.
“I want to be able to love you more than I fear losing you, and I don’t know how. Teach me, Bree. Please teach me. Don’t let me destroy this.” He looked at me beseechingly, pain etched into every feature of his face.
Oh God, Archer, I thought, my heart squeezing tightly in my chest. How do you teach a man who has lost everything, not to fear it happening again?
Fiecare protagonist este special în felul lui. Ce m-a impresionat cel mai mult, este că în ciuda trecutului lor, Archer și Bree au rămas niște persoane bune, cu un suflet blând și cărora le pasă. În clipa în care am înțeles sensul titlului, am izbucnit în plâns. Pur și simplu n-ai cum să rămâi indiferent la acest roman.
Mă durea din ce în ce mai mult, în timp ce le descopeream durerea și cauza ei. Îmi frângeau amândoi inima puțin câte puțin. Ca mai apoi să o întregească la loc și să o înmoaie, când observam câtă atenție acordă fiecărui detaliu despre fiecare în parte.
He smiled back and put his lips against mine, mouthing, “I love you, too,” against my mouth, as if he was breathing love into my body.”
Spre sfârșit, acțiunea a devenit din ce în ce mai alertă. Din ce în ce mai intensă, iar eu n-am mai putut să o las din mână. Simțeam că nu citesc îndeajuns de repede, dar nici nu puteam trece peste, pentru că stăteam și simțeam alături de personaje.
Fără îndoială Vocea lui Archer este o poveste despre puterea dragostei. O iubire pură și de neuitat, care te va face să te gândești de două ori înainte să faci un lucru care ar putea afecta o altă persoană. Te va face să vezi, să auzi și să-ți pese. Te va face să realizezi că poate nu ești singurul cu o durere în suflet, dar și că nu ești singur în asta.
“His eyes told me everything… We communicated a thousand words, without a single one being spoken.”
Categoric trebuie citită. Ascultați-mă și vă spun că după o să-mi mulțumiți. Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Mia Sheridan:
Am auzit numai de bine despre cartea asta și mi-am propus să mă apuc și eu să o citesc.
Chiar recomand! Este o lectura impresionanta si va asteptam parerea despre ea! ^^
Am cartea si cat de curand o voi citit 🙂
Chiar trebuie! Este o lectura chiar impresionanta. Te asteptam cu parerea despre carte! ^^