Vocea lui Archer este o poveste de dragoste superbă, o iubire curată între doi oameni bătuţi de soartă Bree şi Archer. Două persoane care au cunoscut cea mai mare şi mai cruntă suferinţă, găsesc unul în celălalt locul de evadare, de uitare, de acceptare al trecutului.
Se naşte o dragoste pură care luptă cu demonii trecutului. Un trecut de care Bree fuge ajungând fără să vrea în braţele unei persoane care a suferit cel puţin la fel de mult ca ea, Archer, un singuratic marginalizat de societate, închis în carapacea sa datorită handicapului său.
Mia Sheridan reuşeşte să creeze un echilibru între durere şi pasiune, între lacrimile trecutului şi scenele ferbinţi de dragoste din prezent.
Şi nu era vorba de loc, ci de braţele lui, în braţele lui Archer eram acasă, singurul loc în care vroiam să fiu, locul în care mă simţeam în siguranţă. Locul în care mă simţeam iubită.
Pasiunea e punctul cheie al relaţiilor celor doi, o artracţie puternică.
Ca şi cum corpul meu era instrumentul, iar el învăţase să cânte atât de bine, încât melodia rezona profund cu sufletul meu.
Poate relaţia lor să treacă peste clişee? Tot ce-au pierdut poate fi regăsit în iubirea lor? Va fi capabilă Bree să lupte cu toţi şi cu toate pentru ea şi pentru Archer ?
Vreau să pot să te iubesc mai mult decât îmi este teamă că te pierd şi nu ştiu cum să fac asta. Învaţă-mă Bree! Te rog învaţă-mă! Nu mă lăsa să distrug asta.
Meriţi mai mult decât nimicul pe care ţi-l ofer eu. Dar mă doare chiar mai tare ideea de a te lăsa să pleci.
Vocea lui Archer nu este doar o frumoasă poveste de dragoste, este un strigăt de durere al persoanelor cu dizabilităţi, neacceptaţi de societate, consideraţi inferiori şi marginalizaţi. Aceştia ajung nişte neadaptaţi, trăind în lumea lor, datorită celor din jur, în cazul lui Archer chiar al rudelor sale.
Cuvintele pe care le rostim cel mai tare sunt cele pe care le trăim.
Alte recenzii de la Mia Sheridan:
Am reusit sa imi iau cartea asa ca , in curand, o voi citi 🙂