Archer Hale este bărbatul fără voce, discret, ignorat de toți oamenii din oraș, bărbatul considerat nebun de către toți. De către toți în afară de Bree Prescot, tânăra pentru care vocea lui Archer răsună și reverberează mai puternic decât orice sunet din univers.
Când Archer avea doar șapte ani, el a pierdut totul, inclusiv vocea lui și a ajuns să locuiască cu unchiul său care s-a stins din viață cu patru ani în urmă. De atunci el nu a mai avut pe nimeni și nu a mai îndrăznit să apară sub privirile curioase ale oamenilor. Asta până când Bree Prescot a apărut în viața lui.
Bree a ajuns în micul Pelion pentru a-și vindeca sufletul după o traumă zguduitoare ce a avut loc în urmă cu câteva luni când tatăl ei a fost ucis. Nimeni nu l-a observat pe Archer, nimeni nu a încercat să discute cu el vreodată, nimeni nu a încercat să îi aline rănile. El a fost doar copilul prea distrus al orașului. Dar Bree regăsește propria suferință în cea a bărbatului tăcut care spune mai multe decât ar spune cuvintele rostite.
Când vărul lui Archer, Travis Hale, polițistul orașului, se arată interesat de Bree, totul ia o întorsătură periculoasă, mai ales că Travis devine pentru vărul său prietenul gata să te înjunghie pe la spate, așa cum și face cu Archer în speranța de a o face pe Bree să îl părăsească.
Dar dragostea și conexiunea dintre cei doi este mai puternică decât orice pe lumea asta, mai puternic decât vor putea vreodată cuvintele să exprime.
Dar ce e de făcut atunci când în loc să clădească totul, iubirea distruge speranța? Pentru Bree iubirea era o cărămidă ce consolidează dragostea adevărată în timp ce în ochii lui Archer totul era suma durerii și a suferinței. Dar atunci când iubești pe cineva nu se presupune că lași loc și suferinței?
Când soarta pare că se împotrivește iubirii lor, când vocea lui Archer devine tot mai slabă, când temerile pun stăpânire pe el și totul pare gata să se dărâme, el îi povestește lui Bree cea mai sumbră zi din viața lui, ziua în care, sub un cer senin și-a pierdut vocea și sufletul.
Bree îi este alături lui Archer trup și suflet iar inima ei l-a ales pe el dintre toți, pe bărbatul tăcut a cărei tăcere răsună în inima ei în mii de cuvinte pentru că ea îl acceptă pe el așa cum e. Însă iubirea nu este de ajuns.
Cândva, dragostea lor era tot ce aveau dar este oare dragostea cea care trebuie să vindece rănile întipărite pe un om distrus? Tot ce îi mai rămâne lui Bree este să șoptească în fiecare zi spre cer ,, Întoarce-te la mine!” Dar atunci când fericirea pare aproape, totul le scapă printre degete. Ce faci când nu mai poți șopti iar singura persoană care îți aude vocea este cea pe care ai putea s-o pierzi în orice clipă?
Alte recenzii de la Mia Sheridan:
