De câteva luni tot urmăream interviurile din online date de Connie Larkin pentru diferite emisiuni. Încă de când am început să o descopăr mi-am propus să citesc și cartea și sunt foarte fericită că am reușit acum la început de an.
Personal mi-a plăcut foarte mult să descopăr povestea femeii pe care o admiram pentru puterea interioară, cunoașterea de sine și dorința de a-i trezi și pe cei din jurul ei.
La început este prezentată viața ei în condițiile din România comunistă. De aici reies foarte bine și amănunțit motivele care au determinat plecarea ei în Israel cu doar 20 de dolari cusuți în haine. Nu este ușor procesul plecării și apoi al acomodării acolo, dar Connie respectă sfatul primit de la un străin pe care l-a întâlnit: “Connie, să nu te oprești să faci greșeli!” și continuă să acționeze responsabil pentru viața ei.
După o perioadă în care nu se mai regăsește pe ea și în ea, urmează o transformare, pe care o acceptă deschis și care îi schimbă felul în care vede viața.
“Aveam 28 de ani și aveam impresia că viața trecea pe lângă mine. Simțeam că nu aveam nimic pentru care merită să trăiesc. Arătam ca o stea de cinema, ochi verzi, pistruiată, bronzată, păr roșcat tăiat cu breton și până la umeri, 54 de kilograme. Pentru oricine se uita din afară aveam o viață perfectă. Eu, însă, mă afundasem, mă înțepenisem într‑o stare extrem de dureroasă, de care eram conștientă mai tot timpul.” (pag. 52)
“Era strat peste strat de judecată neautentică ce constituia un fel de ceață prin care mă chinuiam să găsesc o direcție. Expresia pe care o foloseam era „Așa este viața!” sau „Toată lumea este în aceeași oală, ce pot face eu?” (pag. 75)
De câte ori nu m-am simțit și eu în ceață! Poate și tu?!
Felul deschis în care își prezintă viața m-a ajutat să empatizez cu ea, să mă identific în multe situații și apoi să conștientizez care e calea spre trecerea de la a fi în ceață spre a avea o direcție – SĂ ÎMI ASUM RESPONSABILITATEA PENTRU VIAȚA MEA.
“De când am creat Asociația „Why Not Me” trăiesc într‑un spațiu în care, pentru mine, nimeni și nimic nu este în neregulă. Sunt o ființă umană privilegiată prin oportunitățile de a evolua pe care viața mi le‑a oferit și pe care le‑am urmat. Nu mă voi opri niciodată, indiferent de circumstanțe, din a face ceea ce mă inspiră.” (pag. 234)
Cam acesta a fost sentimentul pe care l-am avut atunci când am terminat cartea – că îmi voi asuma responsabilitatea pentru acțiunile mele și că voi căuta mereu să fiu în acord cu dorințele pe care le am pentru a putea înflori pentru mine, și pentru cei din jurul meu.
Mulțumesc, Connie!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE connielarkin.ro
Alte recenzii de la Connie Larkin:
