Jennifer L. Armentrout este o autoare cameleonică, o adevărată maestră în schimbarea genurilor literare cu o inspirație genială. Fie că scrie povești de dragoste pentru adolescenți, fie că scrie Paranormal, Jennifer fascinează cititorul, dă viață unor personaje memorabile și are elemente specifice ce te pun în imposibilitatea de a le uita vreodată. Această serie a fost iubită de mine încă de la început, deoarece m-am îndrăgostit de Avery și Cam și mi-am dorit să explorez mai mult universul lor. Au urmat Tessa și Jase, Jax și Calla și acum vreau să vă vorbesc puțin despre Roxy și Reece. „Lasă-mă să te iubesc” este volumul 4, un volum diferit de ceea ce am mai citit până acum, pentru că împletește armonios dragostea cu elemente de suspans, ținând cititorul într-o tensiune MAXIMĂ. Au fost momente asemănătoare și în cartea a 3a, dar aici consider că Jennifer a ridicat nivelul și ne-a arătat clar cine știe să scrie o poveste de dragoste cu suspans și dramă:)
Pe Roxy și Reece îi știți deja, ea fiind barmaniță în barul condus de Jax și Calla, iar Reece este polițist în oraș. Roxy este îndrăgostită de acesta de la vârsta de 15 ani și în noaptea în care, din cauza beției, au avut o aventură pasională, flacăra iubirii s-a aprins și mai aprig, doar pentru a se stinge trist a doua zi. De ce? Deoarece Reece din păcate nu și-a adus aminte mare lucru de lucrurile pe care le-au făcut, lăsând-o pe aceasta cu inima frântă și jurând că o să facă tot posibilul să îl uite, pentru că se adâncește într-o dragoste neîmpărtășită care nu o lasă să meargă înainte cu viața ei. Atunci când un psihopat o pune pe Roxy în pericol și poliția este implicată în caz, Reece se apropie de Roxy și începe să își dea seama ce fraier a fost pentru că a lăsat-o să plece. Împinși de circumstanțe, cei doi se descoperă și se îndrăgostesc.
Cred că Roxy mi-a plăcut cel mai mult dintre toate eroinele prezentate până acum pentru că am putut să găsesc foarte multe trăsături cotidiene în ea, în care orice se regăsește. Este extrem de amuzantă, boemă, cu capul în nori, independentă și am avut tot timpul curiozitatea de a o cunoaște mai bine. Iubirea ei pentru Reece a fost una susținută și consecvență, însă mi s-a părut că deși avea 15 ani când l-a văzut prima dată, a simțit ceva extrem de matur pentru el, un sentiment careva dura o viață. Reece m-a enervat de mulți ori, voiam efectiv să întru în carte, să îi dau una să se trezească și să realizeze ce super fată are alături. În partea a două a cărții mi-a plăcut mai mult, am văzut o latura ocrotitoare a sa, care voia cu disperare să o protejeze pe Roxy de pericolul ce o pândea. Titlul „Lasă-mă să te iubesc” este ca o rugăminte din partea lui Roxy către Reece, un mesaj clar pe care încearcă să îl facă auzit.
Am avut parte de multă acțiune, de răsturnări de situație și de multe momente în care mi s-a cam făcut frică, mai ales în pasajele în care Roxy era urmărită. Jennifer se pricepe de minune să se joace cu imaginația noastră și știe să creeze scene înfricoșătoare, încărcate de mister. Așa cum ne-a obișnuit, a reunit gașca și m-am bucurat foarte mult să îmi văd personajele dragi din nou împreună și extrem de unite.
„Lasă-mă să te iubesc” este o carte completă, cu personajele frumoase, cu defecte și calități, unite prin dragoste și prietenie, cu o intrigă extrem de animată și misterioasă, ce o să vă țină pe jar până la ultimele capitole, chiar și atunci când credeați că totul a luat sfârșit:)
Alte recenzii de la Jennifer L. Armentrout :
