Top 24 Cărți de Ezoterism din 2025

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura     Adevarata capodopera a lui Orhan Pamuk - The Times Literary Supplement   In Istanbul, civilizatia se dezvolta in mai multe straturi. Cartea neagra le uneste intr-un colaj plin de forta, iar unitatea lor vine din propria mea energie, din limbajul meu. Nu sint un purist, nu am vrut niciodata cu tot dinadinsul sa fim doar orientali sau doar occidentali, caci unicitatea vietii in Istanbul nu vine din originile ei occidentale sau orientale. In definitiv, cel mai important este ca aceste povesti, imagini si idei, toate diferite, sa poarte un dialog. - Orhan Pamuk   Textura alunecoasa, echivoca, a celui de-al doilea roman al lui Orhan Pamuk este o reflectare estetic-literara ingemanata cu imaginea unui Istanbul modern, locul unde se petrece actiunea Cartii negre. Romanul este o lume in care "totul imita totul, in care toate povestile si toti oamenii erau, rind pe rind, copia si originalul altor povesti si ale altor oameni si in care toate povestile se deschideau spre alte povesti". - Jonathan Coe   In Cartea neagra, Orhan Pamuk da impresia ca viata are tot atitea sensuri cite covoare sint intr-o moschee. Si, precum covoarele, adevarurile si povestile dintr-o carte arata deosebit unele de celelalte – vechi sau noi, viu colorate sau sterse. Dar, desi toate sint facute la fel, din acelasi material, doar citeva au puterea sa ne uimeasca. - The Nation Premiul Nobel pentru Literatura 2006   Traducere din limba turca si note de Luminita Munteanu

Referitor la cartea Francmasonerie si companionaj: studii si articole – una dintre cele mai complexe lucrari dedicate fenomenului initiatic – cunoastem ca aceasta a fost foarte asteptata in mediul masonic romanesc. Gratie clarificarilor inserate in text, lucrarea devine nu doar actuala, ca problematica si atitudine, ci si profund canonica. In stilul sau bine cunoscut, Guenon ne semnaleaza confuziile si erorile autorilor vremii si ne prezinta in contrapartida punctele sale de vedere, pentru elucidare si o mai buna intelegere. - Vasile Zecheru   Desi ezoterismul este intotdeauna si pretutindeni unul si acelasi in esenta, exista o mare varietate de metode (adica de cai) si modalitati, raspunzand diferitelor naturi umane. Iar lui Rene Guenon i-au displacut preeminenta sensibilului, atitudinea pasiva, componenta afectiva, devotionala, predominante in mistica crestina catolica. Refuzand sentimentalismul, el avea o predispozitie eminamente intelectuala, in care puritatea demersului cognitiv domina nazuinta sa spre Absolut. - Gelu Voican Voiculescu   Din cuprins: - Distinctii semantice in terminologia masonica - Doctrina masonica - Conceptii stiintifice si ideal masonic - Gnoza si Francmasoneria - Ortodoxie masonica - Inaltele grade masonice - Marele Arhitect al Universului  - Regimul scotian rectificat din 1776 pana in 1815 - Un proiect al lui Joseph de Maistre pentru unirea popoarelor - „By-ways of freemasonry” de rev. John T. Lawrence  - Polemica in jurul Superiorilor Necunoscuti - Un initiat al societatilor secrete superioare, Franciscus - Eques a capite galeato (1753-1814)  - Stricta observanta si superiorii necunoscuti  - Despre superiorii necunoscuti si despre „astral”  - Despre puterile oculte - Initierea mestesugareasca: - Companionaj si masonerie - Constructorii din Evul Mediu - Colonia sau Strasburg? - Companionajul si boemienii - Zidari si dulgheri  - Initierea feminina si initierile de meserie  - Monograma lui Christos si inima in vechile marci corporative  - Marcile breslelor si sensul lor originar  - Simbolismul masonic  - Cuvantul pierdut si cuvintele substituite - Heredom  - Pelerinajele  - Martinez de Pasqually si Alesii Cohen - Enigma martinez de Pasqually - O noua carte despre ordinul Alesilor Cohen  - Documente inedite despre ordinul Alesilor Cohen  - Instructiuni asupra creatiei universale materiale temporale si asupra numarului sesimii care a zamislit-o si raporturile sale cu fiinta umana - „Roza-cruce din Lyon”

Tarotul ne ofera posibilitatea de a accesa lucrurile esentiale ascunse, neconstientizate sau neacceptate din subonstient si a le aduce la suprafata. Din acest motiv Tarotul este una dintre cele mai utilizate metode de activare si dezvoltare a capacitatilor extrasenzoriale de accesare a informatiilor din structurile superioare si intangibile cu mijloacele fizice.   Tarotul poate fi o ustensila greu de marginalizat atunci cand este pus in folosul dezvoltarii personale, autocunoasterii, autointelegerii. Pentru ca ele, ca ansamblu, reprezinta toate aspectele arhetipale umane (Arcanele Majore), categorii din viata fiecaruia precum sentimentele, afectele, sanatatea, finantele, dorintele, aspiratiile (Arcanele Minore 1-10), dar si preceptele si procesele interioare (Cartile de curte).

Traducere si note de Stefania Mincu Postfata de Marin Mincu   Pendulul lui Foucault este un roman elaborat cu ingeniozitate inginereasca, in care misterul ia nastere printr-o banala intimplare. Trei redactori ai unei edituri de texte ezoterice construiesc, printr-un pur joc intelectual, ipoteza misterioasa a unui Complot urias, initiat de Cavalerii Templieri (dupa dizolvarea Ordinului de catre regele Frantei) pentru pastrarea in custodie a Secretului absolut al cunoasterii si al puterii. Tot jocul porneste de la un manuscris delirant si ia proportiile unui „virtej” care, de la un anumit punct, nu mai poate fi dominat de initiatorii lui. Cuvintele (semnele) se razbuna chiar pe cei care le manevreaza, in momentul in care acestia transforma jocul combinatoriu in scop in sine.   Cind inchizi aceasta carte ai senzatia ca ai incheiat o experienta necesara. Este marea carte despre vidul acestor ani, daca stii cum s-o citesti. Si e cartea metalica, dura, care te invata sa traiesti cu acest vid, sa devii adult in singurul timp ingaduit tie. - Il Manifesto   Pendulul lui Foucault este Alice in Tara Minunilor pentru adultii care si-au pastrat spaimele copilariei. - La Stampa Fragment din cartea "Pendulul lui Foucault" de Umberto Eco   " In fond, traiam de doi ani cu templierii in gand si-i indrageam. Obligat oarecum de snobismul interlocutorilor mei, ii prezentasem ca pe niste personaje de desene animate. Poate ca era vina lui Guillaume din ,Tyr. istoriograful acela incredul. Nu erau chiar asa acesti cavaleri ai Templului, ci erau barbosi si inflacarati, cu frumoasele lor cruci rosii pe mantiile albe ca zapada, saltand in sa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beauceant, gata oricand sa mearga - si inca apiendid - la petrecerea lor de moarte si de cutezanta, fir sudoarea de care vorbea sfantul Bernard era probabil un luciu aramiu ce imprumuta o noblete sarcastica surasului lor datator de fiori, in timp ce erau gata sa-si ceiebreze cat se poate de crunt despartirea de viata. Adevarati lei in razboi, cum zicea Jacques de Vitry, miei plini de blandete pe timp de pace, darji in batalie, plini de credinta in rugaciune, cruzi cu dusmanii, binevoitori cu cei ce le erau frati, marcati si de albul, dar si de negrul stindardului lor, fiindca erau plini de nevinovatie pentru prietenii lui Cristos, crunti si inspaimantatori de cei care-i stateau impotriva..."  Patetici campioni ai credintei, ultim exemplu al unei cavalerii ce se stingea, de ce ma purtasem cu ei ca un Aristo oarecare, cand as fi putut sa fiu un Joinville al lor? Imi venira in minte paginile inchinate lor de catre autorul Istoriei Sfantului Ludovic, care impreuna cu Ludovic cel Sfant se dusese in Pamantul Sfant, ca scrib luptator in acelasi timp. Templierii existau deja de o suta cincizeci de ani, avusesera loc destule cruciade pentru ca orice ideal sa se fi frant. Disparusera ca niste tasme figurile eroice ale reginei Melisenda si regelui Balduin al IV-lea cel Lepros, se stinsesera luptele interne din Libanul insangerat inca de pe atunci, cazuse deja o data Ierusalimul, cu Barbarossa inecat in Cilicia, cu Richard Inima de Leu, invins si umilit, se intorsese in patrie deghizat chiar in vesminte de templier, crestinatatea si-a pierdut batalia, maurii au un simt cu totul diferit confederatiei ce se incheaga intre potentati autonomi, dar care sunt uniti in apararea unei civilizatii - ei l-au citit pe Avicenna, nu sunt ignoranti ca europenii, cum sa poti ramane timp de doua secole expus unei culturi tolerante, mistice si totusi libertine fara sa cedezi ispitelor ei, mai ales cand ai putinta s-o compari cu cultura occidentala, necioplita, greoaie, barbara si germanica?  Pana ce, in 1244, se petrece caderea ultima si definitiva Ierusalimului; razboiul, inceput cu o suta cincizeci de ani in urma, e pierdut, crestinii vor trebui sa inceteze sa-si mai poarte armele pe o campie destinata pacii miresmei cedrilor din Liban, sarmani templieri, ce s-a ales din toata aceasta epopee a voastra?  Duiosie, melancolie, palirea unei glorii pe cale de imbatranire, atunci cum sa nu-si plece urechea la doctrinele secrete ale misticilor musulmani, la acea ingramadire hieratica de comori ascunse? Poate ca de aici se naste acea legenda despre cavalerii Templului ce inca obsedeaza mintile pline de deziluzii si arzatoare de dorinte, povestea despre o putere fara margini care de atunci incolo nu mai stie asupra cui sa se exercite...  Si totusi, chiar pe la apusul mitului, soseste Ludovic, regele sfant, regele care sta la masa cu marele Aquinat, el inca mai crede in cruciada, in ciuda celor doua secole de visuri si incercari esuate din cauza stupiditatii in gatorilor, merita oare sa mai incerce o data? Merita, zi Ludovic cel Sfant, templierii sunt de acord, il urmeaza in infrangere, pentru ca asta e meseria lor, ce justificare  ar avea Templul fara cruciada?  Ludovic ataca de pe mare Damietta, tarmul dusman e tot numai o scanteiere de lanci si halebarde si palanchine, scuturi si iatagane, oameni de mare vaza, zice Joinville din cavalerism, ce poarta arme aurite tintuite de soare. Ludovic ar putea astepta, insa se hotaraste  sa debarce cu orice pret. „Credinciosi ai mei, vom fi de neinvins daca vom fi nedespartiti in iubirea de aproapele. De vom fi invinsi, vom fi niste martiri. De vom triumfa, slava lui Dumnezeu va spori prin aceasta." Templierii nu cred, dar au fost educati sa fie niste cavaleri ai idealului, si aceasta e imaginea pe care trebuie s-o lase despre ei insisi. Il vor urma pe rege in nebunia lui mistica."

Perceptia muzicii la Emil Cioran este una organica. Altfel spus, in egala masura alchimica, intre Albertus Magnus si Paracelsus, si presocratica, intre Pitagora si Empedocle. Alegerea termenilor vizeaza intr-un mod ostentativ metaforicul, ca cel mai eficient procedeu retoric de transpunere in imaginar si evitand cu orice pret pana si aluziile la psiho-afectiv. lar ca substitut pentru lexicul si discursul emotional despre muzica, mult mai potrivit se prezinta a fi cel al alchimiei, cu miza ei majora pe operarea imaginara constienta cu elementele naturii, cu atributele, continuturile si efectele acestora, dar si urmarind scopul transmutatiei interioare in urma contactului cu muzica. - Oleg Garaz   In fragmentele lui despre muzica, Emil Cioran invoca doua nume: Johann Sebastian Bach si Wolfgang Amadeus Mozart, amandoi apartinand conceptului definit de catre romantici si formulat pentru prima data de Richard Wagner, muzica absoluta, cu referire la muzica pur instrumentala. Filosoful rus Alexei Losev detaliaza acest concept, intelegand prin muzica absoluta o muzica lipsita de referenti ideatici, notionali, textuali (filosofici, poetici sau literari) si imagistici (plastici, sculpturali, arhitecturali sau coregrafici). In acest context, stilul metaforic al lui Cioran releva o alta conotatie si anume de transcendere a ezoterismului si chiar a ocultarii semantice pe care o comporta muzica absoluta, readucand-o din transcendenta non-notionala pe terenul unei comprehensiuni practicabile la modul notional, discursiv si narativ in egala masura. Filosoful nu incearca altceva decat o schimbare la fata, insa de aceasta data, a muzicii. - Fragment

Albert Mackey, cea mai respectata voce in masoneria americana de la sfarsitul secolului XIX, realizeaza in prezentul volum o sinteza a principalelor mituri, simboluri si legende ale francmasoneriei.   Dupa parerea sa, "obiectul legendelor masonice nu este stabilirea unor fapte istorice, ci transmiterea unor doctrine filozofice. Ele sunt o metoda prin care se comunica invataturile ezoterice, iar studentul le accepta fara referire la altceva decat utilitatea si semnificatia lor in dezvoltarea dogmelor masonice. Sa luam, de exemplu, legenda hiramica a celui de-al treilea grad. Ce importanta are pentru discipolul in masonerie daca ea este adevarata sau falsa? Tot ce vrea el sa cunoasca este semnificatia sa interna; iar atunci cand afla ca scopul ei este sa ilustreze doctrina nemuririi sufletului, el este satisfacut de acea interpretare si nu considera necesar sa-i investigheze acuratetea istorica sau sa-i reconcilieze contradictiile aparente. La fel cu legenda pietrei unghiulare pierdute; sau a celui de-al doilea templu; sau a arcei ascunse - toate acestea sunt pentru el naratiuni legendare care au valoare doar pentru nestemata pe care o contin. Fiecare din aceste legende este expresia unei idei filozofice. Dar mai exista si o alta metoda de instruire masonica, cea prin simboluri. Nicio stiinta nu este mai veche decat cea a simbolismului. Candva, aproape toate invataturile din lume erau transmise prin simboluri. Si chiar daca filozofia moderna se exprima acum exclusiv in propozitii abstracte, Francmasoneria ramane credincioasa vechii metode, pe care a pastrat-o, in toata importanta sa originara, ca pe o metoda de comunicare a cunoasterii. Dar, desi in Francmasonerie exista doua moduri de instructie - prin legende si prin simboluri -, in fapt, intre ele nu exista nicio deosebire esentiala. Simbolul este o reprezentare vizibila, iar legenda o reprezentare audibila a unei idei ce se vrea pusa in evidenta - a unei conceptii morale produse printr-o comparatie. Atat legenda, cat si simbolul sunt legate de dogme avand un profund caracter religios; ambele sunt purtatoare de sentimente morale si ambele sunt menite ca prin aceasta metoda sa ilustreze filozofia Masoneriei speculative".

Cabala este un sistem metafizic sau mistic prin care initiatul cunoaste universul si pe Dumnezeu. Aceasta cunoastere il inalta dincolo de notiunile comune si il face sa inteleaga sensul misterios al creatiei. Secretele kabbalistice sunt imanente Sfintei Scripturi, insa ele nu pot fi intelese de cei care interpreteaza textele in sens strict literal. De aceea, pentru dezvaluirea revelatiilor ascunse sub valul povestirilor biblice sunt folosite litere si numere, considerate adevarate rezervoare ale puterii divine. „Numerele si caracterele imuabile, spune Cornelius Agrippa, sunt suflul armoniei Divinitatii, caci ele sunt sfintite de prezenta Divina. - Papus (Dr. Gerard Encausse)   Cabala este invatatura esoterica a iudaismului, extinsa insa, la nivel de metodologie, si in mediul spiritual si ocult al Europei. Datorita universalitatii multor dintre invataturile si practicile sale, regasim elemente kabbalistice in alchimie, magie, Tarot si in general in tot ceea ce tine de domeniul initiatic in Occident. In timp ce invatatura strict traditionala a Kabbalei este invaluita in secret si greu accesibila oricarui necunoscator al limbii ebraice si al traditiei iudaice in general, studiul elementelor cu grad mare de universalitate, atat la nivel teoretic, cat si la nivel operativ poate adauga valente noi oricarei cautari sincere a Adevarului. La loc de cinste in invatatura secreta Kabbala se afla studiul simbolismului literelor alfabetului ebraic, al combinatiilor si permutarilor lor, precum si al Numelor angelice si Divine si al celebrului Arbore al Vietii (Etz Chaim).   Lucrarea lui Papus despre Kabbala a fost publicata prima oara in 1892. Ea contine printre altele o traducere completa a „Cartii Formarii” (Sepher Yetzirah) si faimoasele zece lectii despre Kabbala ale lui Eliphas Levi, impreuna cu o bogata bibliografie de specialitate. Gasim aici o dezbatere despre diferitele parti si aspecte metafizice legate de Kabbala, precum si detalii legate de traditiile esoterice iudaica si crestina.   Cei care poseda anumite cunostinte despre istoria poporului evreu stiu ca alaturi de Biblie a existat, daca nu dintotdeauna, atunci cel putin intr-un trecut foarte indepartat, o traditie menita sa explice si sa faca inteleasa Legea (Tora) atat pentru multimea profana, cat si pentru o anumita categorie de initiati. Partea cea mai elevata a acestei traditii sau doctrina ei secreta este Kabbala.   Lucrarea lui Papus ofera explicatii detaliate asupra stiintei stravechi a Kabbalei - adica a traditiei orale transmise de mistica ebraica din generatie in generatie, in paralel cu textele biblice. Cartea vine sa faca lumina intr-un domeniu despre care se vorbeste foarte mult, dar se cunosc extrem de putine lucruri. Autorul descrie originea, structura, filozofia si teozofia kabbalista intr-o maniera accesibila.   In general, in Kabbala sunt expuse regulile cu caracter teoretic si indrumarile de ordin practic ale stiintei oculte, insa cu greu se poate discerne raportul existent intre textul sacru propriu-zis si traditia ezoterica. Kabbala intruchipeaza esenta cunoasterii universului si a lui Dumnezeu, asa cum este ea perceputa in traditia ebraica veche. Principalele carti care o compun - Sepher Yetzirah si Zoharul, amplu descrise in lucrarea lui Papus - ofera o posibila cheie a cunoasterii mistice asupra creatiei si a naturii divine.   Completarile pe care autorul le aduce in Stiinta secreta reprezinta o analiza a modului in care filozofia Kabbalei a influentat gandirea crestina medievala si a impregnat toate stiintele oculte cu care a venit in contact. Supravietuind din Antichitate in paralel cu stiinta moderna, ezoterismul este cel care, sub diferite forme, a perpetuat cunostiintele initiatilor din vechime. Geometria si numerologia sacra, magia, astrologia si alchimia, toate acestea sunt variante ale stiintelor secrete care au fost influentate de Kabbala.   De altfel, Kabbala. Traditia secreta a Occidentului (1903) este si cea mai des invocata lucrare a sa. Potrivit viziunii hermeneutice dezvoltate de Papus, Kabbala se infatiseaza ca un sistem metafizic prin a carui cunoastere initiatul devine familiar cu esenta Universului, Dumnezeu. Prin Kabbala, care este o stiinta superioara, ocultistul patrunde tilcul enigmatic al Creatiei. Punctul de pornire il reprezinta textele Sfintei Scripturi, dar acestea trebuie interpretate ocolind perversul sens literal, prin decriptare simbolica si analogica, pe baza unor raporturi sui generis intre literele din parabolele biblice si un sistem de cifre corespunzator si tainic. Papus insista asupra cartilor Sepher Yezirah si Zohar, in care s-ar concentra adevaratul cod al cunoasterii mistice privind raporturile dintre Creator si Creatie. Pe de alta parte, interpretarile lui Papus dezvaluie mecanismele prin care filosofia kabbalistica a influentat gindirea crestina medievala si doctrinele oculte apusene. Teza lui Papus este ca intelepciune esoterica a initiatilor antici a trecut in artele oculte precum aritmetica, geometria, alchimia, astrologia si numerologia sacra, ajungind pina in prezent. - Valentin Protopopescu, realizator Texte si Pretexte, Radio Romania Cultural

In jurul anului 1850, ca o reactie impotriva naturalismului in literatura si a pozitivismului in filozofie, in Europa se produce o extraordinara efervescenta spirituala, care continua timp de un secol. Rezumata prin titlul primului capitol, Alungati supranaturalul, si el se va intorce in goana mare, aceasta a doua Renastere a imbracat formele cele mai variate: ocultismul lui Eliphas Levi si Papus, teozofia Helenei Blavatsky si a lui Annie Besant, spiritismul lui Allan Kardec si Leon Denis, ezoterismul lui Edouard Schure, antropozofia lui Rudolf Steiner, noua gnoza a lui Doinel si Fabre des Essart, atlantismul lui Paul Le Cour, metafizica lui Flammarion si Richet, taumaturgia crestina a lui Philippe din Lyon, care a fost prezisa de preotul din Ars si a carui influenta la curtea Rusiei preceda si chiar o egaleaza pe cea a lui Rasputin. Toate aceste idei, toate aceste doctrine s-au incarnat in personalitati originale, puternice, adeseori pitoresti, pe care Jean Prieur le readuce la viata intr-un mod extraordinar. Alaturi de ele, cercetatori indrazneti, precum doctorul Luys si colonelul de Rochas, au dus la bun sfarsit experiente uimitoare, care au devansat cu mult pe cele realizate mult mai tarziu. Valoarea experientelor de tipul Luys sau Rochas nu poate fi pusa la indoiala. In schimb, Jean Prieur evoca cu scepticism sedintele organizate in compania mediumilor cu efecte fizice: Daniel Home, Henri Bastian, Eusapia Paladino, Marthe Beraud etc., care, in unele situatii, au provocat fenomenele atunci cand ele intarziau sa se produca. Scrisa de un specialist lucid, aceasta carte reinvie marele secol (1850-1950) al mediumitatii spirituale si al ezoterismului crestin.

Volum aparut la aniversarea a 65 de ani ai autorului, sub egida Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Satu Mare si a Consiliului Judetean Satu Mare   Este suficient ca o carte sa poarte in titlu cuvinte precum secret, mister, ascuns, taina sau ocult pentru ca ea sa atraga imediat atentia, seducand cititorii prin promisiunea dezvaluirii unor lucruri mai putin accesibile, interzise profanilor. Oamenii au fost mereu fascinati de tot ceea ce este ascuns, de marile taine. Nu intamplator, asemenea mitologiei, ezoterismul a influentat evolutia literaturii, indeosebi cea a literaturii fantastice, a operelor bazate pe mister, oferind numeroase surse de inspiratie. De regula, literatura fantastica presupune prezenta semnificatiilor ascunse, alcatuind o captivanta initiere in inima misterului. Arta reprezinta o modalitate de a patrunde in profunzimea psihicului uman, de a releva semnificatiile adanci si legaturile secrete dintre fenomenele care scapa gandirii rationale. De cele mai multe ori, mesajele camuflate sunt transmise cu ajutorul simbolurilor. Ii revine cititorului atent provocarea sa decripteze fetele incifrate ale operei, lectura transformandu-se intr-un fascinant proces initiatic. Literatura ezoterica i se adreseaza unui cititor avizat care, plimbandu-se printr-o padure de simboluri, nu numai ca nu se rataceste, ci resimte din plin voluptatea spirituala a devoalarii marilor taine. - Gheorghe Glodeanu

Ascensiunea ezoterismului in aceste secole (XII-XIII) este un fenomen care trebuie explicat. De ce au inflorit invataturile ezoterice in aceasta perioada si care este mecanismul ce a dus la dezvaluirea lor? Putem considera, pe buna dreptate, secolele XII si XIII drept perioada ezoterismului si a dezvaluiri lui. Istoria ezoterismului din aceste secole reliefeaza tensiunea dintre tainuire si relevare, inerenta ideii de ezoteric.  - Moshe Halbertal

Se manifesta astazi un interes fara precedent pentru ezoterism; dar care este, de fapt, sensul acestei notiuni? Autorul, profesor la Sorbona, este unul dintre cei doi titulari de catedre consacrate acestui domeniu in Europa. Aceasta carte este un ghid pretios pentru intelegerea inlantuirii complexe a ideilor si curentelor ezoterice, o introducere solida in istoria si modurile de manifestare ale acestei forme de gandire care este ezoterismul occidental, parte integranta a istoriei culturii europene. Antoine Faivre este titularul catedrei Istoria curentelor ezoterice si mistice in Europa moderna si contemporana la Ecole Pratique des Hautes Etudes (Sectiunea de Stiinta Religiilor, Sorbona). Este autorul a numeroase carti, printre care un impozant studiu in doua volume despre ezoterismul occidental.

Biografie pasionanta si compendiu de informatii mai putin cunoscute despre viata si opera unuia dintre cei mai vizionari ganditori ai secolului XX, cartea lui Frederic Lenoir este totodata un ghid de dezvoltare personala potrivit principiilor jungiene.   Pe langa teme de interes general, abordate original, precum colaborarea cu Sigmund Freud si despartirea de el sau perspectiva unica asupra psihoterapiei si spiritualitatii, autorul pune in discutie controversele din jurul lui Jung, precum si legaturile sale cu serviciile americane de spionaj, precursoare ale CIA.   O lectura obligatorie pentru toti cei interesati de omul din spatele principiilor psihologiei abisale, cu harurile si revelatiile sale, dar si cu framantarile si indoielile care i-au - si ne-au - marcat existenta.   In opinia mea, Jung este si cel dintai ganditor al postmodernitatii: nu neaga vectorii fundamentali ai modernitatii - ratiunea critica, globalizarea si impunerea individualitatii -, ci arata limitele ratiunii, ambiguitatile progresului tehnologic, contradictiile individualismului. Este totodata un martor si un ganditor in cautarea sensului contemporaneitatii, pe care a inspirat-o in mare masura si prin scrierile lui despre filozofiile orientale, ezoterism si curentele mistice, despre legatura dintre stiinta si spiritualitate, limbajul simbolic, dialogul dintre constient si inconstient, fenomenele paranormale, explorarea granitelor dintre viata si moarte, contopirea contrariilor sau polaritatilor: umbra-lumina; ratiune-sentiment; bine-rau; masculin-feminin; individ-cosmos; spirit-materie. - Frederic Lenoir Traducere din franceza de Marieva‑Catalina Ionescu.

Medic neconventional si cercetator, cabalist, astrolog remarcabil, poliglot erudit, alchimist si profet. Un om al viitorului intr-o epoca clocotitoare si contradictorie, unde ideile noi intrau in contradictie cu conformismul si chiar cu integrismul.   Astfel il descriu pe Nostradamus autorii, doi pasionati de ezoterism, traditii si vechi civilizatii.   Nostradamus este un formidabil roman istoric, viu, vizual, realist si trepidant. Dar si o splendida lucrare de initiere, profunda, captivanta. Personajul principal este unul iesit din comun, iar cartea se dovedeste a fi o adevarata mina de informatii stiintifice si culturale.   O foarte frumoasa fresca istorica despre cel mai mare mag din toate timpurile, autorul faimoaselor Centurii.

Aici imi aduc la indeplinire intentia de a scrie o carte despre subiectul celor Sapte Raze. Acest subiect a fost intotdeauna de un real interes pentru studenti, dar se stie putin despre raze. Stim, din The Secret Doctrine (Doctrina secreta), ca ele sunt Fortele fauritoare si suma a tot ce exista in universul manifestat, dar efectul lor in regatul uman, precum si calitatea si natura lor esentiala, raman inca un mister. Va fi necesar sa evit perspectiva cosmica, daca o pot numi asa, pentru ca intentionez ca informatiile sa aiba o valoare practica pentru cursant si pentru cititorul inteligent. Prin urmare, voi aborda subiectul in intregime din perspectiva familiei umane si voi trata subiectul in ceea ce priveste valorile psihologice, punand bazele pentru noua psihologie care este foarte necesara si astfel abordand in principal ecuatia umana. Ce am de spus va fi un comentariu la o extindere a cuvintelor din poemul The Secret Doctrine (Doctrina secreta), potrivit carora "Toate Sufletele sunt una cu Suprasufletul". Voi adauga, de asemenea, ca atitudinea voastra fata de invatatura transmisa ar trebui sa fie cea a unui student care cauta un adevar care poate fi verificat si informatii care pot fi aplicate in viata cotidiana si testate in creuzetul experientei traite. - Alice A. Bailey

Kybalion este una dintre cele mai misterioase si mai controversate lucrari ezoterice scrise vreodata — si, fara indoiala, cel mai popular si mai influent volum de filosofie ezoterica din secolul al XX-lea. Inspirata, dupa cum se crede, din intelepciunea Greciei si a Egiptului antic, Kybalion a fost atribuita, inca de la prima sa aparitie, in 1908, unor criptici „Trei Initiati”. Identitatea acestora precum si natura misterioaselor invataturi hermetice care au stat la baza conceperii cartii au fost subiectul unor controverse indelungate. Kybalion: Editia definitiva prezinta prima analiza completa a acestei lucrari de intelepciune oculta practica. Intr-o introducere antrenanta, Philip Deslippe, specialist in probleme religioase, analizeaza cu competenta contextul, istoria si influenta considerabila a cartii (inclusiv faptul ca a constituit o sursa de inspiratie spirituala pentru o paleta variata de comunitati, de la New Thought la Black Nationalism). De asemenea, Deslippe realizeaza o schita biografica a acestui autor influent si subtil, William Walker Atkinson. Prezenta editie speciala cuprinde atat textul original al lucrarii Kybalion, cat si publicarea in premiera a unei alte lucrari anterior necunoscute apartinand lui Atkinson: Cele sapte legi cosmice.

Termenul “esoteric” vine de la grecescul esoterikos (“rezervat numai adeptilor”). Termenul opus fiind “exoteric”, de la grecescul exoterikos (“destinat publicului”). In zilele noastre, omul are nevoie sa vada si sa atinga ca sa creada. Motivul fundamental este acela ca e atat de mult atras de corpul lui, incat are impresia ca ESTE corpul lui. Or, viata se ridica deasupra aparentelor. Nu totul este perceptibil de catre simturile fizice omenesti neantrenate. Ezoterismul este studiul acestor fenomene, procedee, concepte, care manipuleaza energii sau forte atat de impalpabile incat se cere un antrenament deosebit pentru a fi declansate. Omul este mult mai mult decat o gramada de oase si carne. Studiul originii sale face sa actioneze energii creatoare mult mai subtile decat cele pe care ne invata sa le manipulam practicile ezoterice…

Arcanele minore au ca si scop categorisirea si structurarea vietii pe patru domenii importante din viata fiecaruia, evident, corespunzatoare celor patru lumi cabalistice. Ideea de baza este ca desi fiecare dintre noi este diferit unul fata de celalalt, totusi, avem ca fiinte ganditoare lucruri care ne aseamana si chiar experiente si trairi similare, chiar daca evenimentele prin care trecem sunt total diferite. Toti, fara exceptie, trebuie sa lucram cu gandurile, emotiile, finantele, sanatatea si relatiile noastre aproape zi de zi. Aceste aspecte sunt inevitabile si nicio fiinta vie normala nu poate scapa de ele, indiferent de cat de bogata sau saraca este, de pozitia sociala, de cat de detasata este de tot ce e lumesc. Arcana minora reprezinta viata zilnica si lumea obisnuita. Fiecare suita are propria ei personalitate si cultura care prezinta o anumita parte din viata.

Acest proces de spatializare a Timpului, de transformare a succesiunii in simultaneitate, este mai izbitor in asa-zisa literatura populara. Teoriile asupra originii si a naturii folclorului sunt nenumarate,inepuizabile. Cea mai cunoscuta este ipoteza originii populare: geniul etnic creeaza mituri care fabuleaza fenomene cosmice si evenimente istorice, mitul in cazul acesta avand un caracter net de suprastructura onirica. Este doctrina universitara, oficiala. Nu ne face nicio impresie. Credem ca ar interesa pe cititor sa-i facem cunoscute si alte perspective care-i vor permite sa aleaga ce-i convine. - Oana Serban 

Corina si Jacob au trait intotdeauna din organizarea furturilor de opere de arta. Cand se considera retrasi din meserie din cauza varstei lor inaintate si a lipsei de oferte, primesc o insarcinare neprevazuta din partea unui mexican libertin si cu tendinte mistice care viseaza sa construiasca o prisma pentru a privi chipul lui Dumnezeu. Misiunea lor consta in a duce la bun sfarsit furtul presupuselor relicve ale Regilor Magi care sunt pastrate in catedrala din orasul german Koln. Plecand de aici, Benitez Reyes construieste o parodie subtila, dar hazlie si nimicitoare, a romanelor pe teme ezoterice, a violentei si a particularitatilor nesabuite ale acestora. Dar "Caruselul iluziilor" depaseste simpla parodie si schiteaza un diagnostic al fragilitatii gandirii noastre, al capcanelor intinse de imaginatie, al necesitatii de a ne inventa viata ca sa capete realitate. si in aceasta ambianta psihologica, povestea plina de intorsaturi surprinzatoare si cu final neprevazut capata un sens tulburator.

Graal. Simbol milenar - Legenda, istorie, arta, ezoterism Editie ingrijita de Giovanni Sessa. Spre mijlocul secolului al XII-lea, regii Angevin-Plantagenet, care domneau in Anglia si isi aveau originile in Bretania, Normandia si Anjou, isi construiau un mare regat care, pe langa Anglia, include si o mare parte din Franta. Casatoria dintre Henric al Il-lea si Eleonora de Aquitania, in 1152, avea sa pecetluiasca un vast program hegemonic: de acum, regatul lui Ludovic al VII-lea al Frantei - care fusese primul sot al lui Eleonora si caruia regele Angliei ii era vasal pentru teritoriile franceze - nu mai era atat de vast pe cat era cel al rivalului sau de peste Canalul Manecii, chiar daca Ludovic a continuat sa fie stapanul feudal al unor vaste teritorii.   Aceasta situate a generat o stare de continua tensiune si emulatie, la care se adaugau dificultatile monarhiei Angevin-Plantagenet care domnea peste o Anglie in care normanzii s-au impus in mod violent asupra anglo-saxonilor.   Prin urmare, a fost necesar ca dinastia anglo-franceza sa gaseasca (sau sa inventeze), fie pentru celtii insulari si anglo-saxoni, cat si pentru normanzi, un precedent, o descendenta regala care sa innobileze si sa reuneasca cele doua descendente care se aflau de o parte si de alta a Canalului Manecii. Ambele, in egala masura, referitor la vechime si sacralitate, sa poata concura de pe aceeasi pozitie cu monarhia franceza - care isi are centrele sacre la Reims, unde se pastra Amfora Sacra care continea mirul adus de ingeri pentru ungerea suveranilor, iar in abatia Saint-Denis era pastrat drapelul sfant, Oriflamme, daruit, chiar din mana Domnului, lui Carol cel Mare - cat si cu Imperiul romano-germanic - care si-a dobandit sacralitatea de la Capela Palatina din Aachen, unde erau adapostite relicvele lui Carol cel Mare, imparatul franc pe care Frederic Barbarossa l-ar fi canonizat in 1165.

Romanul este rezultatul a cinci ani de cercetare si documentare, iar actiunea se concentreaza in douasprezece ore, in care eroul de la Harvard, profesorul Robert Langdon, ne conduce alert si codificat in culisele tainice ale masoneriei. Am fost intotdeauna fascinat de puterile oculte, de societatile secrete. Am crescut intr-un oras din New England, unde exista o loja masonica deasupra teatrului local si voiam sa aflu ce se intampla acolo. - declara Dan Brown cu prilejul lansarii. Emotionanta si antrenanta, precum experienta intr-un roller coaster. - The Los Angeles Times Cartea este plina de coduri si indicii, densa de exotice... imagini uimitoare... si continue provocari. Simbolul pierdut este imposibil sa o lasi deoparte. Splendida... O noua carte atragatoare despre Robert Langdon. - Janet Maslin, The New York Times    Numiti-o miscare browniana: o cometa cu coada de dezvaluiri frumos distribuite si o dezvaluire a adevaratei identitati a ucigasului. - The Washington Post    O fascinanta placere... ce schimba ipotezele noastre obisnuite despre lumea pe care credem ca o cunoastem. - Newsweek  Traducere din limba engleza de Adriana Badescu.

Originile traditiei initiatice. Izvoarele Francmasoneriei speculative Cu o admirabila inspiratie si cu infinita generozitate, autorul cartii il invita pe cititor la o calatorie insolita pe firul istoriei, catre originile traditiei initiatice europene. Omul modern a pierdut, in mare parte, interesul pentru ezoterismul autentic si, tocmai de aceea, o astfel de revizitare a traditiei initiatice precum cea propusa in prezenta lucrare va aduce, cu siguranta, un plus de intelegere in ceea ce priveste philosophia occulta, cunoasterea de Sine si, generic vorbind, realizarea spirituala. Parcurgand paginile acestui volum, vom fi uimiti sa descoperim ca ilustrii ganditori antici n-au fost doar intemeietori de scoala, savanti sau filosofi renumiti in epoca lor, ci si mari maestri spirituali preocupati sa introduca un grad mai mare de claritate in mentalul colectiv. Pitagora, Platon, Philon din Alexandria, Plotin, Proclus, artistii Renasterii, savantii stiintei experimentale, dar si nume de rezonanta din panteonul cultural european, precum Francis Bacon, Isaac Newton (si multi altii) puncteaza aici, rand pe rand, prin contributiile lor, venerabila traditie initiatica.   Abordarea inedita pe care autorul o prezinta cititorului dornic de cunoastere scoate in evidenta, cu deosebire, acele aspecte care, de regula, raman insesizabile pentru ca au, in mod inerent, o dimensiune profund initiatica si operativa; prin aceasta, cartea poate fi luata ca un indreptar menit sa aduca mai multa lumina intr-un domeniu pe cat de interesant, pe atat de insuficient cunoscut, mai ales ca, la finele calatoriei, ni se dezvaluie Francmasoneria speculativa moderna, cea care, de mai bine de trei secole, polarizeaza atentia publicului larg.   [...] de prea multe ori ne inselam cand ne gandim doar la Masoneria moderna, fara sa intelegem ca aceasta este pur si simplu o deviatie. Primii responsabili de acest lucru sunt, dupa cat se pare, pastorii protestanti Anderson si Desaguliers, care au redactat Constitutiile [...] si care au facut sa dispara toate vechile documente pe care au pus mana, ca sa nu se vada inovatiile pe care le-au introdus si pentru ca aceste documente contineau formule care li se pareau suparatoare, cum ar fi obligatia de a fi credincios lui Dumnezeu, Sfintei Biserici si Regelui, ceea ce era o marca incontestabila a originii catolice a Masoneriei. Aceasta activitate de deformare a fost dusa de protestanti vreme de cincisprezece ani care s-au scurs de la moartea lui Christopher Wren, ultimul Mare Maestru al Masoneriei vechi [...]. Cu toate acestea, ei au lasat sa existe simbolismul, fara sa stie ca acesta, pentru cine-l intelegea, marturisea contra crimei lor la fel de evident ca si textele scrise, care, de altfel, nu au fost toate distruse. - Rene Guenon   Exista un adevar fundamental care se dovedeste a fi mult prea subtil si profund incifrat in istoria traditiei [...] anume ca, dintotdeauna, geometria a reprezentat instrumentul traditional prin care se va fi realizat influentarea aspirantului aflat pe Calea regala; geometria va fi fost, asadar, filonul de aur ce strabate istoria initiatica aflata mereu in tranzitie de la o forma organizatorica la alta. Stupefactia pe care o va fi produs relevarea constantelor geometrice pe vremea lui Pitagora, Euclid si Platon este identic-egala cu cea pe care o traieste aspirantul din secolul al XXI-lea si are acelasi efect de trezire si de indreptare ferma a acestuia cu fata catre Principiu. In toate timpurile, geometria a fost cea care a asigurat continuitatea predaniei si, deopotriva, a reprezentat instrumentul predilect prin care s-a transmis fiorul ordinii, revelarea armoniei cosmice si a intentionalitatii divine. Frecventele referiri la Pitagora si la Euclid, pe care le gasim in vechile manuscrise, nu fac decat sa sublinieze o data in plus importanta identitatii dintre Masonerie si Geometrie. In centrul acestei reprezentari se intrevede doctrina metafizica a ordinii si armoniei sacre, cea intemeiata pe principii universal valabile cu trimitere subtila la planul divin si la o vointa/atotputernicie suprema. - Vasile Zecheru

Exista un "Rege al lumii"? Este el un "Rege al tuturor regilor"? Si daca da, unde se afla si cum putem ajunge la el? Asemenea intrebari pot sa apara intr-o minte moderna, obisnuita cu evaluari cantitative, insa ceea ce Rene Guenon a vrut sa transmita in studiul sau omonim este, de fapt: "Cum si in ce forma, prin cine si prin ce actioneaza Principiul (Dumnezeu) in manifestarea universala, in lume".   Regele lumii abunda in trimiteri la Ezoterismul lui Dante, autor in opera caruia Guenon a deslusit mai multe despre existenta si activitatea oculta a anumitor Ordine cavaleresti care, in acceptiunea sa, fac legatura in lumea vizibila cu centrul nevazut al lumii, guvernat de acest Rege misterios. Acesta este si motivul pentru care am considerat ca este potrivit ca cele doua studii sa apara in acelasi volum. Rene Guenon exploreaza sensurile ascunse ale Divinei Comedii si cu precadere sensul initiatic, re-prezentand principiul tuturor celorlalte, unificandu-le si coordonandu-le.   Dincolo de relatarea poetica propriu-zisa (sensul literal), in Divina Comedie a lui Dante cei mai multi comentatori au remarcat un sens filosofico-teologic si unul politic si social, dar sensul initiatic, metafizic, cu caracter profund ezoteric nu este la indemana oricui. Orientandu-se catre acesta, Guenon subliniaza ideea ca Ordinul Templierilor era un ordin monastic si cavaleresc si, in acelasi timp, principala organizatie initiatica din Occidentul Evului Mediu. Insa urmele sale sunt prezente pana in zilele noastre, iar noua ne revine sarcina sa le cercetam pentru a redescoperi, poate, initieri candva stiute legate de ascensiunea catre acest Rege al lumii si manifestarea sa universala.   Partea nevazuta a istoriei nu se afla in "culisele" acestui theatrum mundi, ci deasupra sa, acolo unde se afla izvorul nesecat al vremuirii si temeiul oricarui lucru de pe pamant. - Teodoru Ghiondea    Regele Lumii, ii spune un lama lui F. Ossendowski, este in legatura cu gandurile tuturor acelora care conduc destinele umanitatii... El le cunoaste intentiile si ideile. Daca acestea plac lui Dumnezeu, Regele Lumii le favorizeaza cu ajutorul sau invizibil; daca ele nu sunt placute lui Dumnezeu, Regele le va produce esecul. Aceasta putere este data in Agarthi prin stiinta tainica a lui Om, cuvant prin care incepem toate rugaciunile noastre. [...] exista legaturi foarte stranse intre descrierile care, in toate tarile, se refera la centre spirituale mai mult sau mai putin ascunse, sau cel putin greu accesibile. Singura explicatie plauzibila ce poate fi data este aceea ca, daca aceste descrieri se refera la centre diferite, asa cum pare sa se intample in anumite cazuri, acestea nu sunt, am putea spune, decat emanatii ale unui centru unic si suprem, asa cum toate traditiile nu sunt, de fapt, decat adaptari ale marii traditii primordiale. - Regele lumii   Initierea veritabila fiind o luare in posesie constienta a starilor superioare, e usor de inteles ca ea trebuie descrisa simbolic ca o ascensiune sau o "calatorie cereasca"; dar s-ar putea pune intrebarea: de ce aceasta ascensiune trebuie sa fie precedata de o coborare in Infernuri? [...] pe de o parte, aceasta coborare este ca o recapitulare a starilor ce au precedat in mod logic starea umana, care i-au determinat conditiile particulare si care trebuie, de asemenea, sa participe la "transformarea" ce se va realiza; pe de alta parte, ea permite manifestarea, conform anumitor modalitati, a posibilitatilor de ordin inferior pe care fiinta le poarta inca in ea in stare nedezvoltata si care trebuie epuizate de ea inainte de a putea ajunge la realizarea starilor sale superioare. [...] Mult mai putin discutabila este identificarea figurilor simbolice vazute de Dante: crucea in cerul lui Marte, vulturul in cel al lui Jupiter, scara in cel al lui Saturn. Se poate desigur apropia aceasta cruce de cea care, dupa ce a fost semnul distinctiv al Ordinelor cavaleriei, serveste inca drept emblema a mai multor grade masonice; si, daca ea este situata in sfera lui Marte, nu e aceasta o aluzie la caracterul militar al acestor Ordine, ratiunea lor aparenta de a fi, si la rolul jucat in mod exterior de ele in expeditiile razboinice ale Cruciadelor? - Ezoterismul lui Dante

Din faptul ca crestinismul ocupa relativ putin spatiu in opera lui Rene Guenon luata in ansamblul ei, si din faptul ca n-a urmarit sa-i puna in lumina continutul metafizic si initiatic, unii s-au crezut indreptatiti sa concluzioneze ca el considera crestinismul ca o forma traditionala, desigur regulara si ortodoxa, dar oarecum incompleta sub raportul cunoasterii metafizice. Rene Guenon s-a opus cu anticipatie, si de multa vreme, unei asemenea deformari a gandirii sale. In 1925, in conferinta sa despre Metafizica orientala, Guenon facea o declaratie ce nu lasa loc niciunui echivoc. Dupa ce a vorbit despre "metafizica partiala" a lui Aristotel si a continuatorilor sai, el spunea: "In ce ne priveste, avem certitudinea ca, in antichitate si in Evul Mediu, au existat in Occident, la dispozitia unei elite, doctrine pur metafizice si pe care le putem numi complete, inclusiv aceasta realizare care, pentru majoritatea modernilor, este fara indoiala un lucru greu de conceput"... Studiile reunite in volumul de fata sunt consacrate, in marea lor majoritate, unor organizatii pe care Rene Guenon le considera ca fiind, in Evul Mediu, detinatoarele invataturii si metodelor ezoterismului crestin: Ordinul Templului, Fidelii Amorului, Cavaleria Sfantului-Graal. Cu acest titlu, ele constituie o intregire a Ezoterismului lui Dante si a Regelui Lumii. Le-am precedat cu doua studii intitulate "Despre limbile sacre" si "Crestinism si Initiere". Primul, care pune in lumina importanta limbii ebraice in crestinism, arata calea de cercetare cea mai importanta poate, pentru un studiu aprofundat al stiintelor traditionale si metodelor ezoterismului crestin. Al doilea priveste structura crestinismului sub dublul sau aspect religios si initiatic. - Jean Reyor Traducere din limba franceza de Daniel Hoblea.