Astăzi am să vorbesc despre o carte cu o poveste minunată, o carte împrumutate de la bibliotecă și de care nu m-am mai putut despărți citind-o. Povestea ei, deși cam dură, m-a captivat și m-a făcut să caut peste ani cartea din nou, deși nu mi-a mers de fiecare dată, într-un târziu găsind-o.
Zhang Tiany s-a născut la Nanjing, în 1906. Cartea de față a fost primită cu căldură de toate categoriile de vârstă.
Am citit această carte în intervalul opt-unsprezece ani, dacă nu mă înșel. Nu sunt sigură de vârstă, însă sunt sigură de iubire pe care am purtat-o – și o port – acestei cărți. M-a fascinat, chiar m-a determinat să plâng, mi-a atins partea sensibilă. Vorbesc de atunci când am citit-o prima dată, copil fiind, dacă nu mă înșel iarna. Stăteam comodă în pat – sau poate nu tocmai comodă, dar ce mai conta când citeam despre o lume cu totul alta decât a mea și totuși, parcă, asemănătoare? -, în căldura sobei și-n lumina becului aprins devreme, chiar dacă geamurile mari lăsau lumina să pătrundă, căci se însera repede… Faptul că îmi amintesc detaliile cadrului în care citeam cartea asta, cred eu, nu e numai o dovadă de bună memorie – sau poate că asta nu e – dar e o dovadă că mi-a plăcut să citesc cartea. Cred că atunci când citim o carte bună ne e mai ușor să ținem minte cadrul în care am citit-o, persoanele cu care am vorbit etc.
Povestea cărții pare, în aparență, una simplă. Este o poveste, despre doi bătrânei care ajung să aibă doi băieți gemeni.
Baba este de părere că moșul trebuie să le găsească cele mai frumoase nume. La așa ceva, din păcate, moșneagul nu se pricepea, așa că decise să deschidă dicționarul și să aleagă primul nume pe care o să-i cadă ochii. Mai întâi, văzu cuvântul cai (varză). Dar era oare normal să-l numești pe primul născut Da cai (Varză cel mare)? Și cum să-l numești pe al doilea Xiao Cai (Varză cel mic)?
A doua oară, cuvântul fei (gras). Toată noaptea moșneagul căută nume pentru cei doi băieți. Nu-i plăcu niciun nume pe care-l găsi. În fața ochilor săi, pădurea scăldată de lumina soarelui de dimineață, pădurea de un verde crud, se întindea sănătoasă și largă. Bătrânul găsi: are să le pună numele de lin (codru, pădure).
Primului băiat îi puse numele de Da Lin și celui mai mic numele de Xiao Lin.
Când copiii împliniră zece ani, părinții lor muriră. Ei le spuseseră că sunt săraci, n-au nicio avere, așa
că vor trebui să-și ia de-ale gurii și să plece la drum.
Cei doi copii vor avea de îndurat suferință. Multă, multă suferință, pe drumul lor inițiatic. Citind cartea, mi s-a făcut foarte milă de ei și de cei ce au ajuns să lucreze în acele locuri în care lucrau și Da Lin cu Xiao Lin. Atâta durere, atâta suferință, pe niște bieți copii săraci!
Cartea este minunată. Pe lângă faptul că este realistă, din punct de vedere al drumului inițiatic – căci este o poveste și prezintă elemente ale basmului -, este și o încurajare. Citind povestea celor doi băieți, nu ai cum să nu te simți privilegiat, ferit, oarecum, de niște lucruri groaznice. Sigur că, de fapt, niciunul nu suntem scutiți de suferință, focul care poate arde răul din noi, însă îți dai seama că acești copii sunt supuși unui adevărat chin. Muncesc foarte mult, sunt pedepsiți aspru – pentru ce, de fapt? – și locurile în care ajung, persoanele pe care le întâlnesc pot reprezenta, poate nu complet, tipologii umane.
Știu, cartea pare foarte dură și aparent nu ar trebui recomandată unor copii. Eu chiar aș recomanda această carte copiilor, desigur, la o vârstă potrivită. Zhang Tiany excelează în acest domeniu, al cărților pentru copii, iar această creație satirică, plină de umor, în care predomină alegoria și se regăsește absurdul, și în care personajele sunt situate între real și fantastic, este o povestire minunată, potrivită pentru copii.
Această carte nu apare pe GoodReads, și eu cred că merită să fie readusă în atenția cititorilor.
Alte recenzii de la Zhang Tiany:
