Absolut tot a fost ca steluța din vârful bradului de Crăciun, pe care nu vrei să o mai dai jos parcă niciodată. Încă îmi caut, cu disperare, cuvintele. Printre o duzină de pasaje subliniate, notate, știute pe de rost, încerc să leg două vorbe despre cartea asta, care m-a zdruncinat destul (FOARTE!!!) de mult.
Ok, încep prin a preciza că m-am identificat mult, mult prea mult cu protagonista, care are cam 283736293 de alergii. Și eu am tot atâtea. Bine, poate cu una sau două mai puțin. E alergică, practic, la viață. Maddie, tânăra care trăiește într-o bulă de protecție, nu are voie să iasă din casă și nici nu simte nevoia. Asta până când, la casa de lângă ea se mută o familie în care violența domestică e la putere. Olly, băiatul familiei, încearcă să se împrietenească cu Maddie, dar eșuează, mama ei nefiind de acord cu vizitele dintre cei doi. Tinerii găsesc însă diverse modalități prin care conversează, devin cei mai buni prieteni, iar în sufletele lor încolțește, inevitabil, iubirea.
prom·ise (ˈpräməs) n. pl. – es. 1. The lie you want to keep. [2015, Whittier]
Se văd pe ascuns cât de mult pot, și își scriu mesaje aproape constant. Mi-a plăcut cel mai mult că cei doi devin întâi prieteni, se cunosc, se ceartă, ajung să-și cunoască atât părțile bune cât și cele mai puțin bune, iar mai apoi se îndrăgostesc. Asta am adorat la romanul lui Yoon; că, deși e o carte young-adult, povestea nu e deloc basic, nu e deloc stilul lui Green, în care s-au văzut, s-au plăcut și s-au luat. În Absolut tot totul se petrece evolutiv, arborescent, pas cu pas.
Maybe growing up means disappointing the people we love.
Absolut tot e un roman la care mi-a plăcut absolut tot. Dacă ar fi să numesc un lucru pe care l-aș fi schimbat, oarecum, ar fi faptul că finalul mi s-a părut ușor tras de păr. Mi-ar fi plăcut să nu se sară atât de repede peste câteva detalii, dar nu pot spune că m-a deranjat enorm.
Am tot amânat să citesc cartea asta, din mult prea multe motive. Toată lumea din State o ridica parcă prea mult în slăvi, dar acum chiar înțeleg de ce. Mă bucur infinit că cei de la Editura Art au păstrat coperta inițială, pentru că e de-a dreptul sublimă.
Apar, la un moment dat, în viața ta, niște cărți pe care le iei cu tine peste tot, ca pe un portofel lipit în permanență de tine. Absolut tot este, pentru mine, una din aceste cărți. Am respirat fiecare cuvânt, am existat acolo, în mijlocul acțiunii, am simțit tensiune și poezie și vis. Absolut tot e un roman care te face să te simți acasă, o carte lejeră și frumoasă, pe care-aș reciti-o constant dacă aș fi blocată într-o buclă a timpului.
Ninsori frumoase! 🙂
Alte recenzii de la Nicola Yoon:
