Visasem că într-o zi cineva mi-ar sacrifica tot, mi-ar da tot ce are în sufletul său…(pag.212)
Aurélien, de scriitorul francez Louis Aragon, este o poveste de iubire.
Aproape tipică prin atipicul ei – protagonistul se îndrăgostește ulterior de o fată care nu-i plăcuse inițial, gândind că nu e genul său – cartea păstrează totuși un element distinctiv (pe care va provoc să-l descoperiți singuri).
Paris, anul 1921.
Aurélien, un tânăr în vârstă de 30 de ani, duce un trai pentru care unii l-ar invidia, alții poate, l-ar deplânge. După ce a servit țara în cadrul militar mai mulți ani, traversând și perioada războiului, se instalează în viața burgheză a urbei: mondenități, ieșiri, petreceri, femei.
De pe margine, situația pare promițătoare; deține prin moștenire proprietăți care-i aduc suficiente venituri cât să nu fie nevoit să muncească, este prezentabil, place teribil doamnelor.
Dacă însă ne apropiem, începem să observăm fisurile.
Revenit de pe front, Aurélien, de fapt, nu s-a mai putut readapta vieții obișnuite.
Ceea ce a văzut și simțit acolo, s-a imprimat în conștiința, în simțiri. Trăiește fără să știe încotro se îndreaptă, nu își află motivație și suficiență nicăieri.
Relația cu sora lui este cel puțin tristă, istoria familială include certuri, suspiciunea că de fapt ar fi rodul unei relații extraconjugale, sentimentul de ură față de tatăl său.
Analizându-se, constată că până la vârsta de 30 de ani, nu a trăit, ci a existat. Fără să-și dea seama, începe deja să facă unele alegeri majore: dragostea, unde este, de asemenea, deficitar.
Își dorește, așteaptă, are nevoie de o dragoste, o Ea.
Generoasă, Divinitatea îi și ascultă dorința șoptită: iat-o deci pe Berenice, sosind în viața lui.
Dar vai, ce fel de glumă să mai fie și asta? Ea nici nu e așa frumoasă, ceva îl deranjează în persoana ei, se îmbracă prost, e provincială și în plus…căsătorită!
Hotărât lucru, cine are noroc în ale finanțelor…
Cum se cunosc ei? Printr-o încâlceală puțin bizară, care pe parcurs devine încă și mai complicata: lui Edmond, un vechi “prieten” al lui Aurélien. îi intră în cap că ei doi trebuie să fie împreună. Motivatia lui insa…
Povestea, una care curge destul de lent, este plină de mărci ale realismului: citim despre ținute, interioare, fizionomii, ticuri, idei, sentimente, idealuri și dezamăgiri. Un anume element este adesea întrebuințat și confirmat până în final.
Dar cine și cum este ea? Berenice ne apare mai ales prin ochii lui Aurélien. O făptură blondă, cu ochi foarte mari, păstrând prospețimea provincialilor, cuceriți, extaziati de răsfățurile capitalei.
Ea duce cu sine un trecut dureros, care include o casă goală și rece, conflicte între părinți; trăind fără pasiune, fără orizonturi, alături de soțul fără un braț, dezvoltă nevoia de absolut. Personajul ei se compune din tușe diverse, încât chiar peste ani, o vedem încă dezvăluindu-și din contraste.
Titlul Aurélien (1944) este al patrulea roman din ciclul Lumea reală (Monde reel); Louis Aragon, pseudonimul literar al lui Louis-Marie Andrieux, poet și scriitor.(n.3 oct 1897-d.24 dec 1982 Paris, Franța), influențat de nume precum Tolstoi, Gorki, Leautremont, este un important nume al realismului francez, și unul dintre fondatorii, în 1924, al suprarealismului.
NOTA; 9 / 10
Alte recenzii de la Louis Aragon:
