Citate de Nichita Stănescu

Explorează colecția noastră selectă de citate de Nichita Stănescu, emblematicul poet al românilor, recunoscut pentru romantismul său profund și dragostea sa pentru toamnă, care ne-a părăsit prematur, lăsând în urma sa o operă literară impresionantă. Acest compendiu adună cele mai memorabile cuvinte ale lui Stănescu, reflectând viziunea sa unică asupra vieții, iubirii, naturii și existenței umane. Prin aceste citate, vei avea ocazia să te reconectezi cu sensibilitatea poetică și cu profunzimea gândirii unuia dintre cei mai iubiți poeți ai literaturii române. Fiecare fragment este o fereastră deschisă către universul său liric, unde cuvintele se transformă în imagini vii, emoții palpabile și meditații asupra infinitului uman. Această colecție este un omagiu adus geniului său poetic, un mod de a celebra și a păstra vie moștenirea sa culturală de neegalat.

Citate de Nichita Stănescu:

1. Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.
2. Amintirea întâmplărilor mele vine din viitor, nu din trecut.
3. A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii… Piramida s-a abţinut să devină munte!
4. Poezia este ca o pasăre ce zboară invers.
5. Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are.
6. Tot ceea ce are timp există.
7. Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.
8. Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei.
9. Să nu pui mâna pe înger, te sfătuiesc prieteneşte, el nu e de jumulit pentru perini, el se sfieşte.
10. Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?
11. Dacă nu am fi superstiţioşi, am fi numai nişte maşini.
12. Am pus mâna pe condei ca pe o puşcă.
13. Vai autorului care nu seamănă cu scrisul său, – şi vai poetului care nu seamănă cu versul său.
14. Întunecând întunericul am deschis porţile luminii.
15. Poezia este avuţia pe care omul o are încă ne jefuită.
16. Unde eşti? Mi te-arăţi şi nu mi te arăţi; te aud şi nu te aud; te simt şi nu te simt. Şi totuşi te cunosc, te stăpânesc.
17. Poezia este lumina sufletului care se reflectă în cuvinte.
18. Privirile mele sunt drepte, sunt nemişcate, păsările s-ar putea odihni pe ele.
19. Absurdul este o formă a ratării sublimului.
20. Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm şi noi cu colţul inimii noastre.
21. Locuiesc în trupul meu cu chirie.
22. Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului.
23. Floarea albă de zăpadă, osul luminii.
24. Întunecând întunericul, iată porţile luminiii…
25. Poezia este o punte între tăcere și cuvânt, unde emoțiile se transformă în artă.
26. Vorbirea semnifica disperarea de a avea un trup viu.
27. Doar chipul tău, iubito, lasă-l aşa cum este, răzimat între două bătăi ale inimii mele.
28. Mai puternică decât „ideea” celui care are „ideea”, nu poate fi niciodată ideea celui care i-a înţeles „ideea”.
29. Adevărata poezie este cea care se scrie cu inima, nu cu mintea.
30. Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi şi exprima, iubi şi urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.
31. Suntem ceea ce iubim!
32. Poezia nu se scrie cu cuvinte.
33. Fără Mioriţa noi n-am fi fost niciodată poeţi. Ne-ar fi lipsit această dimensiune fundamentală. Mioriţa este şcoala tristeţii naţionale. Matricea. Matca. Regina.
34. Daca e să vrem totul, mai bine să nu vrem nimic!
35. Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.
36. A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată.
37. O pasăre îndrăgostită de aer este mai moartă decât o păsare îndrăgostită de o ramă. Şi cu mult mai săracă.
38. A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger.
39. Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.
40. Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii.
41. Dragii mei, feriţi-vă să aveţi dreptate prea repede, prea devreme – ca să aveţi la ce visa!
42. În fiecare scorbură este aşezat un zeu.
43. Peste ani mă vor bea zeii şi vor simţi în mine gustul tău.
44. Spune nu doar acela care îl ştie pe da. Însă el, care ştie totul, la nu şi da are foile rupte.
45. A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.
46. Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală.
47. Părerea mea este că poetul nu are o epocă a lui; epoca îşi are poeţii ei şi, în genere, epoca îşi vede singură poeţii.
48. Evul Mediu s-a mutat în globulele roşii din sângele meu.
49. A vorbi despre limba în care gândeşti, este ca o sărbătoare.
50. Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.
51. Viaţa este o scurtă absenţă între două inexistenţe.
52. Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.
53. Nu sunt bătrân, sunt străvechi.
54. Timpul este un lup devorator.
55. A-ţi iubi Patria înseamnă a ţi-o clădi cu propria ta viaţă.
56. Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului.
57. Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.
58. Câteodată viaţa este surprinzătoare, punându-te la încercare prin propriile tale alegeri.
59. Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez.
60. De dor de tine văd iarba răsărind…
61. Poezia nu este o concurenţă şi nici un clasament, ci o revelaţie şi un univers. Universul poate fi descoperit în propria inimă sau în inima altora.
62. Curăţă câmpul ca să aibă unde să aterizeze îngerii.
63. Nimic mai actual, de fapt, decât viitorul.
64. Nimic nu este mai firesc decât absurdul.
65. Suntem doi şi singuri, şi-n loc de inimă ne bate luna.
66. Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ.
67. Suntem ceea ce ne amintim.
68. Începeam să mă topesc în tot ce era firesc.
69. A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.
70. Poetul nu are biografie; biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă.
71. Perfecţiunea nu atrage atenţia.
72. A plânge nu înseamnă a avea ochi; ci a plânge nu înseamnă decât a fi.
73. Singura bogăţie a unui om este spiritul.
74. Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
75. Omul este o întrebare pusă universului, iar poezia este una dintre cele mai frumoase răspunsuri.
76. A iubi este actul suprem de curaj, este a deschide poarta sufletului către infinit.
77. Inteligenţa nu poate fi exclusă din miracol.
78. Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.
79. Cinstea nu este o vocaţie, cinstea este o opţiune.
80. Viața fără poezie este ca o grădină fără flori, plină de promisiuni nesplinite.
81. Pericolul atrage pe oameni spre necunoscut, iar necunoscutul spre noi descoperiri.
82. Eu te iubeam atât de mult, încât te uitam, crezând că faci parte din mine
83. Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele.
84. Timpul este lumină. Dar lumina, ce este Lumina?
85. Să-ţi trăieşti soarta. Asta este un lucru relativ uşor de trăit. Dar dacă-r fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!
86. Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.
87. Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele.
88. Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă – de asemeni; numai trupul cuvântului e în prezent.
89. Ca să te îndoieşti de linia dreaptă, trebuie să ştii mai întâi din câte puncte este făcută.
90. Şi m-am uitat urât la om până când omul a devenit frumos.
91. Poezia e o taină şi o lucrare de sine stătătoare.
92. Ah! Am atâta dragoste încât mi-ar trebui un miliard de ani să vă spun o fărâmă din ea.
93. Un scriitor este un cititor care îi citeşte pe cititori.
94. Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.
95. Puterea de a gândi şi în cântec a omului îl face să poată fi un etern adolescent.
96. Memoria este act semnificând şirul unor despărţiri la timp, nimic din ceea ce continuă nu ţinem minte!
97. Nu ştiu în ce secol aş fi trăit, probabil într-unul care nu a sosit.
98. Cel care e singur în el însuşi este însoţit.
99. Cel mai desăvârşit duşman şi cel mai mângâietor prieten este propria noastră memorie.
100. Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere.

Cunoști și alte citate de Nichita Stănescu?

Lasă-ne un comentariu mai jos și îl vom citi cu drag.