Citate de Lucian Blaga

Descoperă colecția noastră de citate de Lucian Blaga (1895 – 1961), care îți vor descoperi geniul din spatele acestui mare poet, dramaturg și filozof român. Născut în 1895, în Lancrăm, Transilvania, Lucian Blaga a fost o figură emblematică a culturii românești din secolul XX, aducând contribuții semnificative în filozofie, poezie și teatru. Opera sa vastă explorează teme profunde precum misterul, cunoașterea și existențialismul, reflectând o căutare continuă a esenței umane și a universului. Lucian Blaga a lăsat în urmă o moștenire culturală impresionantă, fiind recunoscut pentru abilitatea sa de a îmbina profunditatea gândirii cu sensibilitatea poetică, oferind astfel o perspectivă unică asupra lumii și a locului omului în ea.

1. Sfânt. Asupra unui sfânt aureola sare ca o flacără asupra unei materii inflamabile. Şi aureola îl consumă.
2. Îţi iert pesimismul, într-un singur caz nu: când e vorba de viitorul neamului tău, căci a fi pesimist în ce priveşte viitorul neamului tău, înseamnează-a fi trădător de neam….
3. Unii sunt naivi tocmai prin faptul că iau toate lucrurile în serios.
4. Grijile ne organizează timpul. Grijile ne destramă timpul.
5. De unde-și are raiul lumina? Știu: îl luminează iadul cu flăcările lui!
6. Idealismul diavolului. Diavolul cumpără suflete. Este în această îndeletnicire a lui o evidentă rămăşiţă de idealism.
7. Inconştientul este partea genială din fiecare muritor…
8. Să nu te cerți cu oamenii mai mult decât cu tine însuți.
9. Când vrei să vezi foarte clar un lucru, nu-l lumina prea tare, nu-i lua de pe față toate umbrele.
10. Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ți orice ca țintă, numai un singur lucru nu: fericirea.
11. Umbra. Umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruieşte ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte.
12. Fiziologie simbolică. Avem nevoie de lacrimi să nu ni se usuce ochii.
13. Prezentul tace sau vorbeşte; numai trecutul cântă. De aici farmecul amintirii.
14. Multe lucruri nu le vedem fiindcă le privim prea de aproape.
15. Iubirea este al doilea surâs al tragediei noastre. Sau poate că totuşi întâiul.
16. O singură rugăciune am: „Doamne, să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit cu mine însumi!”
17. Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii.
18. Te poți împodobi cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele.
19. După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva decât să-i găsim un sens.
20. O nicovală dobândeşte cu timpul tăria tuturor ciocanelor care au bătut-o.
21. Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea.
22. Fidelitate echivocă. O femeie care este fidelă soţului ei numai dintr-un simţământ de fidelitate faţă de sine însăşi – îi este de fapt infidelă.
23. Proverbul are intotdeauna intelepciunea batranilor.
24. Totul mi se pare că are greutate, chiar și lumina. Numai farmecul femeii iubite este imponderabil.
25. Unele spirite foarte adânci sunt atât de clare încât apar, ca fundul unui lac limpede, mai puţin adânci decât sunt…
26. Veşnicia s-a născut la sat.
27. Stările sufletești care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adânci.
28. Nu-ţi îmbogăţeşti sufletul cu adevăruri mărunte: cine şi-ar face avere adunând praful de aur împrăştiat pe pământ?
29. Orice religie instituţională socoteşte pe Dumnezeu ca pe un complice al lui.
30. Rostul iubirii. Natura este stăpânită de criteriul delimitărilor. Numai în iubire ea caută confuzia. Căci rostul iubirii este să restabilească pentru o clipă haosul iniţial din care să se nască o lume nouă.
31. E cert, orice am gândi şi cu oricâtă amărăciune despre cer şi pământ, despre condiţia umană, despre clipă şi fatum, inima cu bătăile ei aplaudă existenţa.
32. După ce descoperim că viaţa n-are nici un înţeles, nu ne rămâne altceva de făcut decât… să-i dăm un înţeles!
33. Umblăm pe câmpul disperării şi ne rezemăm din când în când de umbra noastră ca de-o columnă de piatră.
34. La o desăvârşită linişte şi mulţumire sufletească ajunge de obicei numai mediocritatea, care se divinizează pe sine însăşi.
35. Origini. Poetul care cel dintâi a remarcat că iubita sa are doi ochi, două buze, doi sâni, dar o singură inimă a inventat rimele şi s-a sinucis.
36. Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului.
37. Cele mai mari prostii nu le spun proştii, ci capetele mijlocii, care vânează după originalitate…
38. Peisaj de basm. Există stânci măreţe, puternice, inaccesibile, care se pot totuşi prăbuşi de-un simplu ecou: în peisajul sufletului.
39. Oprește, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea!
40. Ea cântă şi eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.
41. Paradoxul – strigătul imposibil pe care îl scoate inefabilul când îl împingi până la paroxism.
42. Nimic nu e la fel de tare ca trecutul. Pe acela nimeni și nimic nu-l poate schimba.
43. Unele teorii şi ipoteze seamănă cu acele invenţii tehnice, de care ne folosim foarte bine, dar pe care nu le înţelegem pe deplin.
44. Poezia patriotică este un capitol – nu al Esteticii, ci al Industriei de război.
45. Lupta reuşeşte mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decât succesul.
46. Femeile n-ar avea atâtea slăbiciuni câte au, dacă acestea n-ar plăcea bărbaților.
47. Înclinarea noastră de a crede în destin este întărită de orgoliul de a nu ne crede cu totul ignoraţi de restul Universului.
48. Unora le place numai ce înțeleg, alții înțeleg numai ce le place.
49. Destinul e singura putere ce ne poate dezarma în totalitate.
50. Holderlin. Singurul caz când nebunia ni se pare o avansare a umanului spre divin. Un asemenea spectacol te face să vezi în dezagregare o apoteoză.
51. Fanatismul strică chiar și celei mai bogate inteligențe.
52. A nu-ţi respecta duşmanul înseamnă a pierde o şansă de a-l învinge.
53. Unii oameni sunt astfel construiţi încât puterile lor cer un duşman, cum plămânii le cer aer…
54. Kierkegaard. Don Quijote al religiei.
55. Umbrele. Umbrele seamănă ce-i drept cu întunericul, dar sunt fiicele luminii.
56. Numai creaţia răscumpără toate suferinţele.
57. Rănile. Mai calde decât fiinţa noastră – sunt totdeauna rănile.
58. Rezistențe mari și piedici mari se opun în lumea asta numai unei voințe mari.
59. De la viaţă să nu aştepţi nimic, dimpotrivă, tu trebuie să-i dai totul. Numai aşa vei fi scutit de deziluzii şi te poţi bucura de tine, de lupta, de independenţa şi de puterea ta creatoare.
60. Filosofia iederei: numai târându-te te poți înălța.
61. Oamenii trebuiesc încă sistematic educaţi să trăiască în „problematic”. Ei trăiesc prea insistent în iluzia „soluţiilor”.
62. Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor.
63. Îți mai aduci aminte ziua când ai luat soarele și mi l-ai pus în suflet?
64. Faptul că orice viață de pe pământ se termină prin moarte nu dovedește că moartea este scopul vieții.
65. Sunt oameni care fierb – fără de-a avea în acelaşi timp şi căldură; ca apa sub presiune atmosferică redusă…
66. Succesul. Cortina se miră că e aplaudată de câte ori cade.
67. Despre iubire. Când fiecare celulă din noi devine o inimă, atunci suntem bolnavi. Dar numai iubirea ne încearcă în acest chip.
68. Întâlnirile. Întâlnirea ta cu cineva pe stradă este o întâlnire cu un spirit. Şi totuşi acest lucru nu te înspăimântă.
69. Cine crede-n zbor e stăpân peste zare.
70. E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte.
71. Realitatea e ruina unui basm.
72. Fabula câinelui. Un câine, voind să evadeze din arşiţa şi lumina soarelui, încearcă să se culce în propria sa umbră.
73. După ce apune soarele, orice licurici crede că el îi e locţiitorul…

Cunoști și alte citate de Lucian Blaga?

Lasă-ne un comentariu mai jos și îl vom citi cu drag.