Nu-mi iubeam mama. Nici măcar nu o cunoșteam. Dar, când mi-am coborît privirea spre ea și i-am văzut viața distrusă și greutatea greșelilor ei distrugându-i liniștea, am simțit disperarea pe care, probabil, o resimțea.
Dintre toate cele trei volume ale lui Penelope Douglas, acesta m-a impresionat cel mai mult. Dacă Intimidare și Rivali se învârt în jurul tachinărilor și a primii iubiri, acesta abordează un subiect mai dureros și mai delicat: durerea. Pe lângă fiorii dragostei, dorul și durerea cauzată de părinți, este un subiect sensibil care lasă urme adânci în sufletul unui om.
Descătușare de Penelope Douglas este un roman sensibil și abordează durerea în toate formele ei, începând de la primii ani de viață și până la repercursiunile impregnate în caracterul unui adult.
Greșelile părinților sunt semne permanente pe care un copil este condamnat să le poarte veșnic după el, oricâtă tărie de caracter ar căpăta de-a lungul timpului. Nimeni nu poate șterge cu buretele indiferența, lipsa de iubire, de atenție, violența verbală sau fizică la care este supus un copil, în perioada în care ar trebui protejat.
Și, în ciuda cuvintelor de ”înțelepciune” des repetate ale mamei, ar fi trebuit să o fac. ”Să-ți ceri scuze înseamnă să te umilești, K.C. Nimic nu este cu adevărat o greșeală până când nu recunoști că îți pare rău. Până atunci, este doar o neînțelegere. Să nu-ți ceri scuze niciodată. Te face să pari slabă în fața celorlalți.”
Pe K.C. o cunoaștem din Intimidare, este prietena lui Tate, cea care era implicată într-o relație cu Liam și care a decis să-l ierte pe acesta, după ce a înșelat-o. Ce nu știm este faptul că, deși părea o persoană curajoasă și stăpână pe forțele proprii, aparențele sunt doar imagini menite să dea bine în fața lumii exterioare. Măștile pe care le afișăm de cele mai multe ori în societate au puterea de a ne transforma personalitatea pe perioadă nelimitată, trasând un întuneric obscur în toate colțurile ființei noastre.
K.C. este cea care a rănit-o sufletește pe Tate, ieșind la întâlnire cu Jared pentru a se răzbuna pe Liam, după ce acesta a înșelat-o. Masca vinovăției protagonista a purtat-o multă vreme, deși Tate i-a dat de înțeles că a iertat-o de mult. În Descătușare, aflăm viața lui K.C. de la începuturi și descoperim cu stupoare o poveste de neimaginat.
Pentru toți oamenii buni care au avut parte de părinți răi. Vom fi în regulă.
K.C. nu este numele ei real, ci Juliet. Katherine era sora ei, care într-un accident tragic de familie murise mult prea tânără, la vârsta de cinci ani. Juliet fusese copilul surogat, menit să înlocuiască – în mintea bolnavă a părinților – moartea primului copil. În timp, datorită faptului că tatăl său înnebunise și mama ei se închisese într-o carapace bine sudată, Juliet luase atât numele cât și personalitatea surorii ei moarte, pentru a scăpa de abuzurile provocate de părinții ei.
La vârsta de cinsprezece ani decide să-și înceapă viața sexuală cu Liam, pentru a scăpa de controalele lunare ale ginecologului la care mama ei o supunea pentru a se asigura că rămâne neatinsă. Luptându-se cu propriile zbuciumuri interioare, Juliet încearcă din răsputeri să iasă din bula de nefericire care era viața ei. După doi ani departe de casă ca să studieze la facultate, se reîntoarce în orașul natal cu cazier și cu obligația de a servi ore în folosul comunității în vechiul ei liceu, pentru faptele comise.
Când în viața ei reapare Jax, o ploaie de senzații noi și periculoase o încearcă din nou. Jax este fratele lui Jared, pe care îl cunoaștem din Intimidare. Este un puști mult prea matur pentru vârsta lui, care poartă tatuajele suferinței din copilărie. Pasionat de calculatoare și mereu stăpân pe sine, cu o gândire latentă și strategică înainte să reacționeze în anumite circumstanțe, Jax o urmărește pe Juliet din umbră.
-Îl dorești? m-a întrebat în șoaptă, iar eu m-am crispat.
-Mda, îl doresc. Mi-am înghițit lacrimile. Acum cinci zile te-am lăsat să mi-o tragi pe un birou în timp ce am plâns și ți-am spus că te iubesc, dar pe el îl doresc.
Este îndrăgostit de ea de când a văzut-o prima oară, dar se consideră nedemn pentru a se apropia mai mult. În schimb, pe ascuns, face tot ce este posibil pentru a o ajuta să se schimbe, să devină mai puternică și să-i trezească interesul de a se descoperi pe ea însăși. Jax este personajul masculin cel mai puternic din toate volumele, dar și cu cele mai multe traume emoționale. Abuzat fiind în nenumărate rânduri de figura paternă din viața lui și nu numai, Jax ajunge să facă lucruri ilegale pentru a se proteja pe sine de murdărie, violență și suferință.
Provocând-o pe Juliet iar și iar și jucându-se la maxim cu nervii și sentimentele ei, cei doi protagoniști ajung să se iubească, să se urască și să se provoace la orice colț de stradă, unde se întâlnesc. Pasiunea zdrobitoare dintre ei ne poartă cu gândul într-un tărâm erotic de poveste, provocând niște senzații înfiorătoare pe măsură ce citești pasajele cu pricina. Este un joc istovitor în care doi oameni încearcă din răsputeri să se ațâțe reciproc, să se cunoască și să se vindece de cicatricile mult prea vechi care le umbresc prezentul.
O carte extraordinar de provocatoare, care te emoționează până la lacrimi, o poveste care te urcă pe culmi și te coboară în adâncuri, în același timp. O lectie de viață din care ai ce învăța, cu mesaje puternice și trăiri pe măsură. Încă o dată descoperim magia iubirii, care te provoacă să te regăsești și să dai ce e mai bun din tine. Iubirea te ajută să vindeci răni sufletești adânci, să trăiești emoțiile dragostei din nou și din nou, ca și când ar fi prima dată, să te eliberezi de energiile negative care te-au acaparat și să-ți dai voie să trăiești autentic în prezent.
Cândva, am citit că cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unei femei este să sufere din dragoste. Înainte de asta, ea nu știe cine este cu adevărat. Nu cunoaște durerea, pentru că doar când este îndrăgostită află cum este să găsească singurul lucru care o face să respire, ca mai apoi să-l piardă. După aceea știe că poate supraviețui. Indiferent de ce relații o să aibă, poate conta pe sine să treacă mai departe și, chiar dacă doare, despărțirea este necesară.
Recomand tuturor celor care poartă cicatrici în suflet, fantezii în minte și puterea iertării în străfundul ființei lor!
Alte recenzii de la Penelope Douglas:
