Cartea Poezii în dialog discret a fost publicată în 2019 la Editura Hermann Vet, Sibiu, Colecția
poezie contemporană.
Autoarea Ana-Maria Luminea dedică această carte “fiecărui cititor în parte, care a simțit cândva
fluturi în stomac”.
Este o carte de poezii, un dialog cu sinele sau cu alte personaje din viața eului liric care l-au
marcat într-un anumit fel.
Sunt cuprinse de la poezii mai lungi, precum Absență (pag. 42) care nu doar exprimă o idee, dar o și
dezvoltă răscolind delicat în sufletul cititorului și trecându-l prin mai multe stări ca într-un carusel de
emoții, până la poezii foarte scurte …sau poate nu (pag. 34) cu un mesaj clar, succint și profund.
Pe parcursul cărții am observat o evoluție ca în procesul omidei transformate în fluture, în ceea ce
privește mesajele transmise.
Dacă în prima parte poeziile transmit dezamăgire, reproș – “Tu ți-ai ascuns iubirea mult, Te-ai
cam uitat în timp tăcut” (pag. 11), tristețe “Încerc să uit/Dar fără sens/Prea multe drame/Făr’ de-nțeles”
(pag. 28) în a doua parte emoțiile eului liric se mai domolesc. Și astfel, tot negrul se curăță și se
transformă în alb sau alteori prinde culoare. Așa iau naștere stări precum optimismul “M-am vindecat de
tine , dragul meu fost suflet pereche, fost iubit” (pag. 50), puterea “Am cunoscut iubiri eterne, pe zeci de
ani fiind purtate,/Am contrazis mii de probleme, am aruncat gânduri departe.” (pag. 64) și iubirea
“Zâmbetul, glasul și ochii, toate am să le iubesc/Am să te iubesc pe tine, n-am să țin cont de greșesc”
(pag. 68).
Mesajul general al cărții este despre emoțiile trăite în doi, despre urmele unei persoane dragi pe care le
poate lăsa asupra ta, despre suferință și zbor calm în același timp.
Originalitate cărții este dată de concluzia scurtă care se regăsește în mare parte din poezii, spre
final:
„Câteodată, mă sufocă dorul de tine” (pag. 11), ““Suntem atât de grăbiți uneori încât deseori uităm sătrăim și doar supraviețuim”(pag. 49).
Forma adoptată de scriitoare este variată. De la o structură clasică la un mod mai interesant și
diferit:
“M-a mângâiat apusul sumbru pe mâinile asprite
Plouă
Și mi-am dorit să-mi caz’ pe buze
Rouă
Am lăsat visul să mă prindă de coapse
Fine” (pag. 21)
De-a lungul lecturării, ce face ca atenția cititorului să fie menținută este autenticitatea din
fiecare vers, fiecare emoție este descrisă pur, transparent și sincer.
Aveam impresia că am în față sufletul scriitoarei deschis, cu pagini pline de trăiri.
Este o carte care se citește ușor, ca un desert răcoros într-o vară caldă, alături de o limonadă
proaspătă.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE facebook.com
Alte recenzii de la Ana-Maria Luminea:
