“Este adevărat: cine te face să râzi, îți salvează viața fără să știi. Râzi! Râzi de câte ori poți și cât poți, și să știi că numai cine nu știe să plângă, nu știe să râdă.” (pag. 5)
Nu știu cum va fi la voi, dar pe mine cartea m-a câștigat de la primele cuvinte scrise. Mi-am amintit momentele în care am râs din adâncul sufletului, am rememorat energia persoanelor care m-au făcut să râd în hohote, și apoi am realizat că în viața mea am avut și momente când tot din adâncul sufletului am cules lacrimi grele.
Așa e viața, nu? Momente și momente. Dar ce-ar fi ea fără veselie, umor, râs? Eu mi-o imaginez ca pe o floare tristă, părăsită la marginea unei prăpastii. Însă viața trebuie înfrumusețată cu zâmbet! Printr-o companie amuzantă, un film de comedie sau o carte ca aceasta Crozieră pe iaht – de Wilma.
Opera are mai multe personaje dintre care amintesc câteva: un căpitan de vas pe nume Glut, două prietene văduve panicoase, un doctor nervos, un programator IT nehotărât sau un pensionar leneș. Toată acțiunea are loc pe un iaht, în largul mării, ceea ce m-a făcut să mă simt ca într-o continuă vacanță pe tot parcursul lecturării.
“– Unde ţi-e verigheta?
– Nu începe iar. Verighetă, pe căldura asta?” (pag. 22)
A sta serios sau a nu mai putea de râs?! Aceasta-i întrebarea corectă pentru această carte. Un alt aspect care mi-a plăcut în mod special este actualitatea întâmplărilor. Acțiunile se petrec în anul 2019, iar acest lucru m-a făcut să mă simt foarte aproape de realitatea descrisă. Comedia este împărțită în 3 acte, fiecare având până la 5 scene. Este ușor de urmărit și chiar nu ai timp să te plictisești. Umorul din cadrul actelor este deosebit de savuros:
“– A fost o căsnicie ca o supă: primele linguri au fost prea fierbinţi si ne-am cam ars iar ultimele
linguri au fost prea reci şi ne-am cam săturat, aproape că ni s-a aplecat.
– A mea a plecat în lume. Am aici, în portofel, o fotografie cu ea (deschide tacticos portofelul şi îi
arată lui Woolfish fotografia fostei soţii)
– Îmi permiţi? Nu e chiar o frumuseţe. de ce mai ţii poza ei în portofel?
– Aşa… Fotografia soţiei din portofel îmi aminteşte mereu că in locul ei ar fi fost o mulţime de
bani.” (pag. 46)
Modul de expunere predominant este dialogul care are rol și de descriere indirectă a personajelor în acest caz. Limbajul fiecărui caracter în parte denotă anumite trăsături legate de proveniența acestuia, nivelul de cultură sau interesele sale în materie de pasiuni. În viitor, ar fi interesant să am ocazia să văd această piesă jucată pe o scenă de teatru.
Recomand cartea ca pe un desert pofticioșilor de comedie. Este ușor de lecturat, îți ridică nivelul de energie și te face să privești viața cu mai mult umor.
Alte recenzii de la Wilma:
