O piesă de teatru care surprinde realitatea zilelor noastre, cu personaje care trăiesc un tumult de emoții și situații, dar cărora le fac față cu bine în final, prin acceptare, cu umor și cu ajutorul prietenilor.
Ilustrațiile din cuprinsul acestei drame, o trasnformă într-o lectură de valoare, prin calitatea lor și prin valoarea deosebit de sugestivă pe care o exprimă fiecare ilustrație în parte.
S-a spus despre teatru ca este o vraja, ba chiar un drog, sau incomod deseori prin mesajele sale; ca ar putea sa schimbe lumea dar si ca ar putea fi schimbat de lume; ca arta imita viata iar viata este dirijata de legi. Este si cazul acestei drame, demonstrandu-se, inca o data, ca legile au o soarta similara celor ce le-au creat: se nasc, traiesc un timp in care se pot sfida unele pe altele, dar si pe ceilalti, au parte de glorie sau rusine, pot fi legi sanatoase sau bolnave, suferinde de anomalii diverse, intocmai oamenilor, si, intr-un final mor prin abrogare.
“ADMINISTRATOAREA Doamnă, vă rog! Aveți grijă! Furia e mama trădării… Vă spun şi eu, că m-ați ajutat să rămân în funcție când alții se pregăteau să mă buşească. Ascultați ce vă spun, sunt sig…
ANCHOR – Furia e o neputință!
ADMINISTRATOAREA – Da, dar furiosului nu-i pasă de nimic. Am şi eu o vârstă şi ştiu bine.
ANCHOR – Bine, bine, voi lua în considerare. Acum, să mâncăm ceva bun, ce ziceți? Ne faceți iar nişte ouă Benedict? Vă reuşesc atât de bine… nici în afară, de câte ori am fost, nu le-am mâncat mai bune.” (pag. 21)
Personajele pot fi ușor simpatizate, cu bune și cu rele, prin transparența și sinceritatea pe care o au în toate acțiunile, față de cititor. Diferite caractere, fiecare având farmecul și autenticitatea sa. Ele sunt caracterziate indirect, prin dialog și în relația cu ceilalți.
Originalitatea operei este dată de emoțiile întrepătrunse prin dialog și acțiune.
Mi-au plăcut atât limbajul în care este scrisă piesa de teatru, cât și situațiile care sunt adaptate la actualitate, lucru care m-a făcut să empatizez mai bine cu personajele și să pot înțelege mai fin umorul presărat printre replici.
„PRIETENA
– Numai indiferență la tot pasul… încotro?
ANCHOR
– Numai nebuni. E delir mistic. E deviant şi deviat! Se zice că atunci când eşti furios, prost sau nebun, nu te mai temi de ele. Dar ar fi bine să fie numai nebuni… ar fi pentru că asta ar însemna că vine din oprimare, din prea multă sensibilitate… pe undeva… ar fi chiar amuzant.” (p.119)
Replicile sunt presărate cu sarcasm, ironie și cuvinte bine alese astfel încât să readucă la viață răspunsurile corecte la problemele dificile ale vieții.
„ANCHOR
– Îmi răsună în minte ce spunea Shakespeare…
PRIETENA
– Ce?
ANCHOR
– O dată doar te naşti şi mori,
Dar laşii mor de mii de ori.”(p. 124)
Piesa este ușor de citit, nu foarte lungă, cu un fir simplu de urmărit.
Pe lângă aceste calități, autoarea exprimă și elemente de viziune:
„FEMEIA
– Cade guvernul!
ANCHOR
– Tuturor ni se termină timpul!” (p. 102)
„ANCHOR
– Vreau să vă spun ceva. Ar fi bine să şi notați undeva, să nu ne contrazicem mai târziu… peste ani… Insist.
SOȚUL
– Te-am rugat să nu mai vorbeşti.
PRIETENA
– Chiar vrei să notez? O pun în telefon… stai un pic
ANCHOR
– Peste maxim, dar maximum 10 ani, tot ce se întâmplă astăzi în justiție va fi profund blamat. Tot ce se petrece acum, nu are cum să țină, e o balama ruginită din start: după ce că e pusă prost, nu e de calitate şi scârție până se rupe. Va deveni, această situație, o ruşine, o pată neagră, o gaură urâtă şi adâncă în istorie.” (p. 125)
Mi-ar plăcea să o văd jucată în viitorul apropiată, deși cred că nu e greu să o văd în viața de zi cu zi, în situațiile concrete pe care le întâlnesc, dat fiind faptul că este inspirată din realitate.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE libris.ro





