Soția bancherului este o carte care se încadrează într-un gen literar puțin abordat, și anume „thriller financiar”. Acest amănunt este unul important deoarece suspansul regăsit în această scriere are o evoluție diferită față de cel cu care eram obișnuiți. Modul în care scrie Cristina Alger are capacitatea de a ne capta atenția pe întreg parcursul lecturii.
Facem cunoștință cu două personaje feminine, Marina și Annabel, ale căror vieți vor fi total schimbate de același factor principal. Escrocheriile prin care banii sunt ascunși și folosiți ilegal vor fi dezvăluite prin două perspective care ne ajută să înțelegem mult mai bine cum stă treaba cu conturile offshore.
Annabel este soția bancherului care moare în condiții suspecte și neprevăzute. Având o carieră ce ține de observarea amănunțită a detaliilor, aceasta începe să își pună întrebări legate de situația în care ajunge. Cum era de așteptat, Annabel nu poate trece atât de ușor peste moartea soțului iar faptul că încearcă pe cont propriu să descopere adevărul va provoca o reacție disperată din partea vinovaților. Odată ce apare o fisură în sistem, lucrurile încep să ia o întorsătură nedorită pentru proprietarii acțiunilor iar modul în care încearcă să împiedice descoperirea afacerilor este unul brutal, în care nu se ține cont nici măcar de viața celorlalți.
Dacă pe Annabel am simțit-o ca fiind o persoană mai sensibilă și pierdută oarecum în situație, Marina pare a avea mai mult sânge rece. Aceasta este jurnalistă și știe cum să facă față situațiilor tensionate. Trece la rândul ei prin pierderea unei persoane apropiate însă modul în care alege să acționeze este mai alert și mult mai periculos pentru ea. La fel ca pentru orice alt jurnalist, dorința de a se prezenta cu adevărul în fața oamenilor este mai puternică decât orice alt sentiment profesional sau personal.
Mi-a plăcut subiectul ales, faptul ca am înțeles și am fost uimită de ceea ce se întâmplă în lumea banilor. Persoanele care cândva aveau anumite principii ajung să le încalce în momentul în care simt că își pot umple buzunarul și reușesc să treacă cu vederea peste conștiința încărcată de faptele lor. În momentul în care omul ajunge sclavul banilor nu mai contează ce face pentru aceștia iar uneori uită de existența celor care încearcă sa îi oprească. Din fericire există o balanță și în acest caz iar orice faptă care deviază de la normalitate este pedepsită într-un final.
Cu toate că au existat și momente în care s-a exagerat inutil sau anumite amănunte au fost prezentate și apoi uitate, cartea mi-a plăcut și mi-a oferit adrenalina de care aveam nevoie acum la început de an. Vă recomand cartea și vă urez lecturi plăcute!
Alte recenzii de la Cristina Alger:
