Am citit cartea ,,Trei metri deasupra cerului” scrisă de Federico Moccia doar după ce am văzut ecranizarea în limba spaniolă a cărţii, filmul ,,Tres Metros Sobre el Cielo”. Având anumite aşteptări, am rămas plăcut surprinsă să descopăr detalii care m-au ajutat să înţeleg mai bine reacţiile personajelor.
Cartea prezintă povestea controversată de dragoste dintre Babi Gervasi şi Step Mancini. Babi face parte dintr-o familie unită, este o elevă model şi nu iasă niciodată din cuvântul părinţilor ei. Asta până în momentul în care îl întâlneşte pe Step.
Step face parte dintr-o familie separată atât din punct de vedere fizic cât şi emoţional. Acest lucru explică răzvrătirea lui şi violenţa pe care o foloseşte pentru a-şi impune supremaţia atât în rândul prietenilor cât şi a necunoscuţilor. Apoi apare Babi în viaţa lui.
Babi dezaprobă comportamentul lui Step şi încearcă să îl facă să vadă altfel lucrurile, iar Step o vede pe Babi ca fiind colacul lui de salvare de la o suferinţă îndelungată. Independenţa acestuia o determină pe Babi să tânjească şi ea după libertate şi andrenalină, dându-i curajul necesar pentru a încerca să obţină toate acestea.
Mi-a plăcut faptul că interacţiunea dintre Step şi Babi este presărată de replici acide şi tachinări. Atracţia dintre ei este evidentă, astfel că cei doi se lasă duşi de val. Un eveniment tragic le schimbă însă percepţia asupra lumii în care trăiesc şi îşi dau seama că iubirea care îi leagă nu este suficientă pentru ca relaţia dintre ei să functioneze. Ambii trebuie sa se schimbe într-un fel sau altul.
Un mod prin care autorul mi-a captat atenţia a fost acela de a prezenta situaţii cheie din trecutul personajelor, situaţii care le-au marcat existenţa. Trecerea de la prezent la trecut a fost lină şi bine punctată în carte. Am înţeles de unde a pornit această dorinţă de răzvratire a lui Step, cum s-a transformat dintr-un copil liniştit într-un tânăr mânat de violenţă şi de ce Babi este singura persoană care poate să îl liniştească.
Modul în care autorul construieşte scenele mi se pare foarte interesant. Întâi ni se oferă imaginea de ansamblu, mediul în care are loc scena şi interacţiunea altor personaje, ca mai apoi autorul să plaseze personajele principale, întregind astfel tabloul. Din păcate, aceste tablouri nu au fost construite atât de des, predominând acţiunea cu trecere rapidă de la un cadru la altul, cartea devenind obositoare şi greu de parcurs spre final.
Singurul inconvenient major este că traducerea în limba română a cărţii nu este tocmai corectă, însă vă sfătuiesc să daţi o şansă poveştii, mai ales dacă nu aţi urmărit deja filmul. Vă poate surprinde.
Lectură şi vizionare plăcută!
Alte recenzii de la Federico Moccia:
