Am ales să citesc romanul Bastarda Istanbulului, de Elif Shafak, deoarece mi-am dorit de mult timp să citesc o carte care să mă introducă într-un univers nou, să mă determine să vreau să îl cunosc și să îi aflu secretele. Romanul acesta este o călătorie în lumea orientală, lume fascinantă și atât de bogată în evenimente istorice, cu o bucătărie extraordinară și locuri fascinante.
Elif Shafak a dezvoltat în acest roman un subiect destul de sensibil și anume genocidul armenilor din 1915-1923, când foarte mulți armeni și-au pierdut viața. Acest subiect nu a fost văzut cu ochi buni de către liderii Turciei, autoarea fiind la un pas de a intra în închisoare.
Acțiunea romanului se petrece în Turcia și America, două lumi total diferite și are în prim-plan viața complicată a două familii. Cea turcă locuiește în Istanbul și reunește șapte femei total diferite și un singur bărbat, căci ceilalți muriseră în mod tragic și inexplicabil. Parcă asupra familiei se abătuse un blestem și toți bărbații mureau când ajungeau la vârsta de 40 de ani. Gülsüm, mama a patru fete și a unui singur băiat, se concentrează numai asupra feciorului ei, cu fetele sale fiind foarte distantă. Supraviețuiește oare Mustafa destinului potrivnic?
Asya este fiica bastardă a Zelihei, o tânără inteligentă, atipică, o fire rebelă și veșnic tristă, luptându-se zilnic cu un conflict interior declanșat de faptul că nu își cunoștea tatăl, iar cu mama sa avea o relație foarte rece. Zeliha m-a fascinat prin comportamentul ei; o fire rebelă, care se împotrivea normelor societății, și-a pus piercing în nas și se îmbrăca cu fuste scurte, etalându-și cu nonșalanță frumusețea, contrar normelor impuse. E o femeie puternică, care suferă în tăcere și își păzește secretul care îi macină sufletul, suferința și furia transformând-o într-o mamă incapabilă să se apropie de fiica ei, deși are momente când își dorește cu ardoare acest lucru.
Familia din America este una dezbinată și reunește două culturi: Rose, o americancă se căsătorește cu un armean, cu care are o fată, Armanoush; însă, căsnicia aceasta eșuează și cei doi se despart, copilul fiind nevoit să își trăiască viața între San Francisco, unde locuiește familia armeană, foarte numeroasă, a tatălui ei și Arizona, unde locuiește cu mama sa, care se recăsătorește cu un turc.
Asya și Armanoush ajung să se întâlnească și abia acum începe acțiunea propriu-zisă a romanului. Armanoush este confuză deoarece simte că nu își găsește locul în lumea asta mare. Își dorește să își afle identitatea, să descopere vechea casă a bunicii sale armence din Istanbul și să cunoască lumea aceasta a turcilor mai îndeaproape, lume pe care se presupune că ar trebui să o urască din cauza suferințelor cauzate poporului său în trecut. Cele două fete, atât de diferite și totuși atât de asemănătoare în același timp, petrec mult timp împreună, ajungând să lege o frumoasă prietenie și să se înțeleagă una pe alta.
Deși la început ai senzația că toate personajele acestea te copleșesc, te asigur că te vei obișnui cu fiecare în parte deoarece acțiunea romanului te prinde și nu mai ai timp să te gândești la alte detalii. Întregul roman, prin toate descrierile savuroase, devine o călătorie în Istanbul, o incursiune într-o cultură nouă.
După ce rodia se sparge și sâmburii se împrăștie care-ncotro, nu o mai poți face la loc.
Mi-a plăcut tare mult felul în care scriitoarea a relatat conflictul dintre armeni și turci, un eveniment istoric important și greoi. Sunt pasaje întregi în care asistăm la un război de idei și percepții, ilustrând felul în care văd turcii istoria și felul în care o percep armenii. Turcii nu sunt atât de legați de trecutul lor, ducându-și eistența pe principiul ce a fost atunci a fost de mult și ei nu sunt responsabili de faptele strămoșilor lor, pe când armenii sunt foarte legați de ziua de ieri și simt că toate acele evenimente nu fac parte dintr-un trecut îndepărtat, ci din prezentul lor.
Avem parte și de o incursiune în bucătăria orientală, descrieri întregi de feluri de mâncare, ba chiar sunt descrise și câteva rețete. Există multe capitole delicioase în carte, care îți lasă gura apă și nici nu se poate altfel când citești despre fripturi, aperitive, prăjituri și tot felul de fructe.
Romanul surprinde prin răsturnările de situație și prin felul în care sunt construite personajele. Finalul este de-a dreptul șocant și nu știi ce să faci cu toate informațiile pe care le primești și rămâi cu senzația că trebuie să fie o continuare. Îți este tare greu să te desparți de personajele cărții, căci pe parcursul romanului ai impresia că te uiți la un serial și îți este imposibil să accepți faptul că există doar un singur sezon.
Alte recenzii de la Elif Shafak:
