Ann Napolitano mărturisește că cel de-al treilea roman al său, Dragă Edward, este inspirat dintr-un accident real care a impresionat-o profund.
,,Dat fiind că moartea este o certitudine, însă ceasul morții este incert, care-i cel mai important lucru?” – sunt cuvintele care deschid prima parte a romanului.
Dragă Edward este o carte emoționantă, care surprinde trăirile singurului supraviețuitor al unui grav accident aviatic din 2013. Edward este un băiat de doar 12 ani, care se confruntă cu stările induse de gândul de a fi victimă și supraviețuitor: De ce el este singurul care a rămas în viață? Oare ceilalți meritau să moară? Dar el merită să trăiască?
Autoarea detaliază fiecare aspect aparent nesemnificativ, astfel încât atunci când citești primul capitol, te vizualizezi deja pe aeroport și mai apoi lângă pasageri.
Pe parcursul cărții, ai acces la toate grijile și preocupările unor oameni foarte diferiți, ce au în legătură un singur lucru: zborul 2977. Totul este lipsit de importanță, privit din prisma morții: nu mai contează că ai ținut toată viața dietă și tot nu ești mulțumit de tine, că nu mai vorbești cu partenerul de două zile dintr-o simplă ambiție, că te-ai însurat de cinci ori și nu ți-ai găsit fericirea sau că ai miliarde de dolari în cont, dar nu ai idee cui i-ai putea lăsa moștenire.
Cum poți învăța să mai exiști după ce i-ai pierdut pe cei dragi?
În urma accidentului aviatic, Edward este preluat și crescut de unchiul John și mătușa Lacey, care se adaptează și ei destul de greu la noua situație, lucru ce va avea repercursiuni și în mariajul lor. Lângă noua casă, locuiește o vecină cu fata sa, Shay, ce are vârsta lui Edward. Între cei doi se înfiripă repede o legătură puternică și indispensabilă mai ales pentru băiat. Simpla ei prezență lângă el pare să îl ajute mai mult decât întâlnirile săptămânale cu psihologul.
Edward împreună cu Shay descoperă în garajul lui John un secret care îi va înmulți dilemele băiatului. O mulțime de oameni îi sugerează lui Edward ce ar trebui să facă în memoria celor care nu au supraviețuit accidentului, însă răspunsul său la întrebarea „Vreau să știu ce să fac” vine la momentul potrivit. Nevoit să trăiască cu stresul post-traumatic, băiatul trece printr-o maturizare forțată.
Romanul este scris împletind două planuri narative: capitolele care ilustrează zborul, viețile pasagerilor, gândurile, interacțiunile acestora și accidentul, și capitolele care înfățișează prezentul lui Edward. Autoarea are un stil plăcut de a scrie, textul se citește relativ ușor și este presărat cu mici glume care reușesc să-ți aducă zâmbetul pe buze.





