Primăvara dansează afară în toată splendoarea ei. Soarele își face din ce în ce mai des apariția pe cer și ne mângâie cu razele lui. Totul în jur începe să reînvie și să prindă culoare.
Pe balconul meu plin de flori, astăzi, m-am delectat cu două povești jucăușe „Brr, mi-e frică! / Uau, mă simt super! – Prima zi de grădiniță” de Adriana Nicoleta Zamfir.
Prima poveste Uau, mă simt super! începe de la coperta roz, iar ca să poți citi cea de-a doua poveste Brr, mi-e frică! trebuie să întorci cartea invers și descoperi aici o copertă jucăușă și albastră.
Este o tehnică foarte interesantă de a aranja filele pe care se aştern cuvintele.
Paginile cărții au un galben plăcut astfel încât lecturarea ei devine mult mai atractivă.
Se prezintă, în opoziţie, situaţia a doi copii care descoperă emoțiile primelor zile de grădiniță.
În prima poveste avem următoarele personaje: mama, tatăl, Tudor, câinele Rocky, dragonul Blumi şi Iubirica.
“ – Voi, copiii, sunteți supravegheați de niște zâne și învățați. Aceste zâne arată obișnuit și sunt niște făpturi minunate, cu multă răbdare, cu multă iubire și înțelegere. Au niște baghete magice, invizibile. Acestea se mai numesc și Bagheta Iubirii, Bagheta Cunoașterii, Bagheta Încrederii în sine.”
Tudor, copilul, este ajutat de părinți și de ”zâne” să transforme mersul la grădiniță într-o plăcere, să înțeleagă că mama lui îl iubește la fel de mult, chiar dacă îl lasă la grădiniță cu ceilalți copii. Se creează un fir al iubirii, care menţine legătura dintre mamă şi copil, chiar dacă ei nu sunt împreună. Astfel, cel mic se simte în siguranţă, este creat un ataşament securizant.
”Unde mă aflu?”, a întrebat el.
– Ai ajuns pe Planeta Iubirii, șopti o făptură delicată şi luminoasă.
– Pe Planeta Iubirii?
– Da.
– Tu cine ești? Dar ei? a întrebat băieţelul mirându-se de acele muuulteee făpturi din jur. Aveau săculeți cu un praf foarte fin, auriu.
– Eu sunt Iubirica. Iar ei sunt Iubirienii, locuitorii Planetei Iubirii.
– Ce faceți voi aici?
– Noi? Lucrăm cu multă dăruire şi pasiune să facem praful magic al iubirii și apoi îl trimitem oamenilor.”
În a doua poveste Brr, mi-e frică! avem următoarele personaje: mama, Alis, educatoarea Maria, Zânuța Scânteiuța.
“Doamne, ce dificil îi era să-și lase fetița acolo plângând! Își amintea cu groază cum și ea fusese lăsată cândva, demult… la cămin. Cum se agățase de mama ei. Cum educatoarea o smulsese din brațele mamei și îi spusese că aceasta nu o va mai lua acasă niciodată dacă nu e cuminte.”
De această dată, Alis este cea care începe să meargă la grădiniță. Descoperă aici emoţii noi, stări neliniştitoare. Crede că mama nu va mai veni să o ia, pentru că a făcut ”năzbâtii”, iar prin despărţirea de mama ei, ea este pedepsită.
Din fericire, întâlneşte personaje care o ajută să înțeleagă situaţia reală și să se bucură de experiența de care are parte.
“– Mama ta te iubește și nu te va părăsi niciodată. Ce ai dori tu să facă mama ta după ce vei dormi puțin?
– Să vină. Vreau să vină mama! Să meargă acasă.
– Știu că îți dorești foarte mult să vină mama ta. Până se va întoarce, poți rămâne pe loc sau te poţi juca. Privește în jur! Ascultă cum râd copiii. Alege o jucărie! Aici este un loc magic. Sunt povești. Jocuri… Cântece. Îţi faci prieteni noi. Poate azi, poate mâine, poate mai târziu. Alis a privit în jur cu ochii mari.”
În carte sunt ilustrate foarte colorat și vesel cele două personaje principale: Alis și Tudor.
Cartea este ca un ghid emoțional atât pentru copiii care trăiesc pentru prima dată această experienţă, cât şi pentru părinții 
care trec sau vor trece prin plânsetele primelor zile când cel mic merge la creșă sau la grădiniță.
Mi-a plăcut foarte mult cum adulții vorbesc cu copiii deschis, calm și încurajator despre emoții și stări, folosind empatia.
În această perioadă pe care o petrecem în casă, cartea v-ar putea ghida, dacă sunteți părinți, cum să îi ajutați pe copii să accepte revenirea la grădiniță, când totul trece. Dacă nu sunteți încă părinți, poate aveți o prietenă care tocmai își va da copilul la gradiniță în toamnă și ar inspira-o această carte să se joace de-a grădinița, să-și creeze firul invizibil cu copilul, ajutându-l să accepte mai ușor ideea de a merge la grădiniță.
Din aprilie, cartea va avea și un ”Caiet de joacă pentru părinți – împreună cu copilul lor”.
Mulțumesc, Adriana Nicoleta Zamfir în numele părinților cărora le va fi mai ușor prin această carte să le explice copiilor că orele petrecute fără părinți, doar cu ceilalți copii, pot fi o bucurie, nu un program de emoții buclucașe!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE numaitupoti.ro
Alte recenzii de la Adriana Nicoleta Zamfir:
