Partea 1: Interviu cu Adriana Bogatu
Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Adriana Bogatu: Am absolvit Facultatea de Filologie a Universității ”Al.I. Cuza”, Iași, Facultatea de Filologie. Am debutat în anul al doilea de facultate cu cronică teatrală, în revista Dialog, a Universității ieșene. Sunt profesor de limba și literatura română la Colegiul Național ”Nicolae Bălcescu”, Brăila. În 2007, am publicat sub pseudonim, prima carte, Confesiuni ipotecate sau roman pentru un singur cititor. A urmat în 2009, Clepsidre fără nisip, iar în 2016, a apărut Portretul tău cu ochii mei. În 2019, Libris Editorial a publicat Dresorul de cactuși, care din această săptămână este pe piață și în varianta ebook, iar în curând, va apărea, tot la Libris Editorial și audiobook-ul cu fragmente din volum, în lectura autorilor.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
A.B. Dresorul de cactuși este o carte experiment, scrisă de doi oameni ale căror stiluri sunt atât de diferite, încât, inițial, păreau că se vor anula reciproc. N-a fost așa. E o carte atemporală. Face parte, așa cred și simt eu, din categoria cărților care așteaptă să fie scrise. Se ascund într-un colț de stea așteptându-și cuminți rândul, până când cineva se încumetă să le pună coperți.
B.N. Când și cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?
A.B. Scriu dintotdeauna. În copilărie, făcând parte din generația care a crescut ”cu cheia de gât”, îmi scriam singură poveștile. Scriu ca să mă țin minte. E tot ce contează.
B.N. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?
A.B. Felul în care textele scrise de mine își găseau de fiecare dată oglinda în cele scrise de Adrian Victor Vank, coautorul cărții.
B.N. Participi la evenimente literare? Dacă da, care a fost ultimul la care ai fost?
A.B. Da. Ultimul a fost chiar lansarea Dresorului de cactuși, organizată la Biblioteca Astra, din Sibiu, în martie, chiar înainte de intrarea în starea de urgență.
B.N. În prezent lucrezi la o nouă carte?
A.B. Da, lucrăm deja la a doua carte.
B.N. Știi de la început exact cum sunt personajele pe care le creezi sau le lași să se dezvolte pe parcurs?
A.B. Nu, nu știu nimic de la început. Chiar dacă ar exista o schemă narativă, niciodată n-aș fi putut s-o respect, pentru că, de regulă, nu-mi plac nici planurile, nici tiparele pe care le consider incompatibile cu orice formă de creație.
B.N. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?
A.B. Familia.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
A.B. Dresorul de cactuși a apărut la Libris Editorial, unul dintre cele mai mari grupuri editoriale din România. Am descoperit o echipă de profesioniști desăvârșiți condusă de Dana Anghelescu.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
A.B. Nichita Stănescu, Augustin Buzura și Octavian Paler.
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
A.B. Da. De fapt, sunt două: Refugii, a lui Augustin Buzura și Viața pe un peron, a lui Paler.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
A.B. Aș nedreptăți toate cărțile fundamentale ale lumii dacă aș alege doar câteva dintre ele. E ca în iubire, toate te ajută să te desăvârșești, dar fiecare o face în felul ei.
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
A.B. Piața de carte din România e complexă. I-ar trebui cititori pe măsură.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
A.B. Lupta cu nonvaloarea care se propagă, de multe ori, tentacular și sufocant.
B.N. Se poate trăi din scris în România?
A.B. Nu.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
A.B. Am o pagină de autor, cu peste 11 700 de urmăritori, @AB.LITERATURE, dar postez constant fragmente din cărțile în lucru și pe pagina mea de facebook. Cărțile pot fi achiziționate din rețeaua de librării Cărturești, dar și de pe libris.ro, librăria delfin.ro, de pe alte site-uri de profil.
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
A.B. Pentru o carte nimic nu este mai important decât cititorii ei. Fiindcă doar ei știu să țină vii și personajele și poveștile lor. Să le transforme, printr-o complicitate alchimică, neștiută, dar fără limite, cu autorul. Nicio carte n-a supraviețuit timpului decât datorită cititorilor.
Partea a 2-a: Interviu cu Adrian Victor Vank
B.N. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Adrian Victor Vank: Mă numesc Adrian Victor Vank, am 51 de ani și sunt judecător la secția penală a Tribunalului Brăila.
B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
A.V.V. Despre cartea pe care am scris-o vă pot spune doar că îmi place și sunt convins că mai există câteva persoane cărora le place. Dacă vreți să vă convingeți, trebuie să o încercați.
B.N. Când și cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?
A.V.V. Pentru mine, scrisul nu este o “pasiune” în sensul comun, acela de stare afectivă pozitivă. Scrisul este doar o consemnare a discuţiilor purtate cu mine însumi, o clarificare a unor chestiuni asupra cărora nu mă pot pune de acord cu mine însumi și cu lumea
B.N. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?
A.V.V. Curiozitatea. Curiozitatea de a vedea care este rezultatul a două stiluri radical diferite între aceleaşi coperţi.
B.N. Participi la evenimente literare? Dacă da, care a fost ultimul la care ai fost?
A.V.V. Nu, nu particip la evenimente literare. Totuşi, la lansarea cărţii a trebuit să particip şi chiar mi-a plăcut, acesta fiind cel mai recent eveniment literar la care am participat.
B.N. În prezent lucrezi la o nouă carte?
A.V.V. Da.
B.N. Știi de la început exact cum sunt personajele pe care le creezi sau le lași să se dezvolte pe parcurs?
A.V.V. Personajele mele, atunci cînd recurg la personaje, sunt copii fidele ale unor persoane cu care am avut plăcerea/neplăcerea să mă intersectez. Astfel de personaje nu se dezvoltă, ele rămân în starea în care au fost surprinse, în vederea aplicării unei „disecţii literare”. De cele mai multe ori, eu însumi sunt personajul şi nu mă feresc de „auto-disecţii literare”.
B.N. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?
A.V.V. Familia şi coautoarea.
B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
A.V.V. Libris. Aşa s-au așezat lucrurile.
B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?
A.V.V. Evoluţia ideilor şi a scrierilor, m-a ferit de starea de a fi „marcat” de un anumit autor, fie el român sau străin. În opinia mea, în momentul în care rămâi „marcat”, înseamnă că trebuie să te opreşti.
B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
A.V.V. Nu, nu recitesc cărţile o dată citite şi nu ştiu pe de rost cărţi. O carte recitită înseamnă o altă carte necitită.
B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
A.V.V. Nu-mi pot permite să recomand cărţi care „trebuie” să fie citite de către oricine. Sunt convins de faptul că fiecare cititor îşi găseşte cele … una, două, trei sau mai multe cărţi care „trebuie” citite.
B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
A.V.V. Piaţa actuală de carte din România are nevoie de cititori.
B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
A.V.V. Nu ştiu.
B.N. Se poate trăi din scris în România?
A.V.V. Nu.
B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
A.V.V. Sunt greu de urmărit, dat fiind faptul că, deşi scriu mult, las foarte puţin la vedere. Texte scurte, scrise în joacă, pot fi urmărite pe facebook pentru o scurtă durată de timp, maxim 48 de ore. Am un blog, dar nu este public, este doar un mic spaţiu virtual unde pun texte la păstrare, nu se ştie când le va veni rândul spre valorificare, restul este stocat pe laptopul personal şi pe un hard extern aflat într-un sertar (nu spun unde !).
B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
A.V.V. Citiţi cărţi, că nu cer de mîncare !
