Am ajuns într-un final și la al doilea volum din serie, asta după ce am crezut că nu există nicio serie, doar o singură carte, stand alone. Mi-a plăcut foarte mult Rebecca Ross și i-am admirat stilul și curajul în relatarea acestei povești YA, care bifează majoritatea categoriilor importante pentru o intrigă de succes. De ce am spus că nu mă așteptam la o continuare? Pentru că sfârșitul a fost ok, fără mari probleme sau suspiciuni, așa că eram pregătită să aleg altă lectură. Dar nu, lucrurile s-au schimbat și am rămas tot în universul Valeniei și al Maevanei.
„Înfruntarea” este extrem de complexă și continuă acțiunea alertă și conexiunile complicate cu care ne-am obișnuit în primul volum. Ne prezintă puțin și din primul volum, pentru că informațiile sunt multe și trebuie să le digerăm pe rând. Familiile Kavanagh, MacQuinn și Morgane se întorc acasă și încearcă să recupereze timpul pierdut, dar și oamenii pe care i-au lăsat în urmă. Pe lângă această acțiune, avem și intrigi adiacente: povestea Briannei și iubirea pe care o simte față de profesorul Cartier și povestea copiiilor Lannon – Keela și Ewan, care au un destin în cumpănă, la granița dintre vinovăție și nevinovăție.
Mi-a plăcut dubla perspectiva a romanului – Brianna și Cartier – pentru că îți oferă o imagine de ansamblu și te ajută să înțelegi povestea din toate punctele de vedere. Întotdeauna am apreciat o perspectivă amplă, pentru că nu vreau să rămân cu goluri în poveste. Recunosc, mi-a plăcut mai mult de Cartier decât de Brianna, pentru că i-am cunoscut o latură pe care nu i-o știam în primul volum. Acum a fost mai vulnerabil și mai sincer față de noi, spunând cu mâna pe inimă cât de mult o iubește. Mi s-a părut super drăguț ca un bărbat, un conducător și strateg, să fie atât de sincer și să își pună sufletul pe tavă. Un minus a fost interacțiunea redusă dintre cei doi. Nu voiam scene ample și explicite, dar mă așteptăm la mai mult, la o evoluție a lor, nu la o stagnare… Aici Ross mai are de muncit până să mă facă fericită pe deplin, pentru că mie îmi plac poveștile de dragoste bine scrise.
Concluzionând, nu cred că „Înfruntarea” a fost la fel de bună ca primul volum, pentru că i-am găsit destul de ușor hibe. Reușește să surprindă cam aceleași teme principale, pune mai mult accent pe personaje, însă ignoră anumite lucruri care pentru mine erau importante. Îmi doream să o văd pe Brianna mai mult și să fie la fel de importantă cum a fost în acțiunea primei cărți. Mă gândesc că totuși Rebecca Ross știe ce face și că o să mă răzbune cu volumul 3. 🙂
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Rebecca Ross:
