Întoarcerea Persefonei în Infern nu este doar o revenire fizică, ci un act de revendicare. De data aceasta, ea nu mai este zeița rătăcită între lumi, ci femeia care își asumă tronul și puterea ce vin odată cu el. După un deceniu de despărțire, durere și sentimente reprimate, legătura dintre ea și Hades este mai solidă ca oricând. Victoria asupra lui Kronos ar fi trebuit să pună capăt conflictelor, însă chiar și în rândul zeilor, pacea rămâne o iluzie fragilă.
Presiunile Olimpului nu întârzie să apară. Zeii cer oficializări, ritualuri și aparențe, dar Hades și Persefona aleg să meargă împotriva legilor. Refuză să își transforme iubirea într-un spectacol și preferă să se concentreze pe repararea căminului lor, un tărâm încă marcat de urmele haosului.
Între timp, amenințarea lui Kronos continuă să planeze, chiar și din spatele porților Tartarului. Deși lipsit de formă fizică, titanul își exercită influența într-un mod tulburător. În fața acestui pericol, Persefona este forțată să își accepte pe deplin identitatea de zeiță a fertilității și rolul de Regină a Infernului. Această asumare o îndepărtează iremediabil de lumea muritorilor și de dorințele mamei sale, rupând ultimele legături cu trecutul. Însă chiar și atunci când pare că au câștigat, ceva stă în calea lor. Dacă nu se vor putea căsători, așa cum visează? Dacă Underworld-ul rămâne fără regină?
Oh Doamne, cât am iubit acest volum! Am iubit fiecare etapă a relației dintre Persefona și Hades, în spceial pentru că în acest volum fac un pas uriaș ca și cuplu! Între ei este o legătură construită cu răbdare, respect și o dorință reală de a evolua împreună. Persefona, în special, m-a impresionat enorm, întrucât evoluția ei este puternică, și extrem de strălucitoare!
Atmosfera este întunecată și tensionată, dar perfect echilibrată de momente sensibile și scene încărcate de emoție și blândețe. Firul narativ legat de Kronos adaugă profunzime, oricât de mult l-am detesta cu toții!
Este genul de poveste care te prinde complet. Este acea carte pe care o citești fără oprire, pierzând noțiunea timpului! Pentru mine, a fost o lectură intensă, emoționantă și plină de același umor caracteristic care mă face de fiecare dată să bufnesc în râs. Aș spune ceva despre scena cu molia, dar vă las să descoperiți singuri!
O recomand din sufletul meu de cititor înrăit tuturor celor care apreciază mitologia reinterpretată, personajele complexe, comics-urile și, evident, umorul și sarcasmul fin din cărți! Merită citită, o să vă cucerească și o să vă lase cu acea dorință de a citi mai mult și mai mult!
Sper doar că vă va plăcea și vă doresc lecturi magice! Și, desigur, un an nou minunat tuturor!
Alte recenzii de la Rachel Smythe:
