Romanul începe cu o pacientă necunoscută și îngerul ei păzitor, o asistentă care are grijă de ea, într-un mod nobil și curat.
Eroina își dezvăluie numele, Eliza, și începe să-și împărtășească experiența, povestea de dragoste care i-a schimbat viața, percepția despre oameni și dragoste.
Ea provenea dintr-o familiei în care a crescut alături de doi frați într-o casă sărăcăcioasă. Își pierde părinții subit la șase luni diferență și hotărăște apoi să se mute la Constanța la facultate.
Acolo o întâlnește pe Mia, o fată cu o situație financiară diferită de a ei, dar care îi devine, în timp, prietenă. Perioada facultății vine și cu prima dragoste – Tudor.
Mă incită, mă face să-l doresc. aş fi vrut să-i gust buzele şi să-l muşc cu putere. aş fi vrut să mai stea. (pag. 30)
Relația lor începe cu entuziasm, fluturi în stomac, dragostea tinereții, pasiune și nebunie.
Într-o zi, după nopți savuroase de iubire, bărbatul ei chipeș îi face cel mai profund cadou – Trădarea, care o devastează.
“Bărbatul meu frumos plângea şi bea, iar eu nu ştiam de ce. Îşi scosese cravata şi o aruncase pe jos, ștergându-și apoi lacrimile. Ce putea fi aşa de grav să mă facă să-l urăsc?” (pag. 65)
Suspansul creat de vocea naratoare a Elizei pe patul de spital m-a ținut captivă până la final, în dorința de a afla care este motivul spitalizării și ce s-a întâmplat cu povestea ei de dragoste.
O femeie cu un suflet nobil, demnă de o iubire curată este pusă în situația de a-și vinde sufletul. O întorsătură care m-a aprofundat și mai tare în lectură.
Felul deschis în care destinul eroinei a fost prezentat m-a ajutat să empatizez cu ea în fiecare moment.
Locația Plăcerilor de diamant vă va surprinde, plăcut sau șocant. Cert este că acest roman, care a început cu focul unei povești inocente, și-a îndreptat flăcările spre căi nebănuite.
Toate firele noi care se împleteau în țesătura inițială îmi aprindeau și mai tare curiozitatea de a afla deznodământul acțiunilor.
Este una din acele cărți care, într-adevăr, te ține cu sufletul pe jar, te plimbă dintr-o stare în alta și te invită să îl parcurgi cu toată starea de prezență implicată.
Vă recomand să pășiți și voi în călătoria lecturii și să împărtășiți apoi experiența pe care ați avut-o. Pentru mine este o carte memorabilă.
Vă las aici un paragraf care mi-a rămas în minte, prin intensitatea lui:
“Ajunsesem să- l iubesc pe bărbatul ăla perfect cu aceeaşi intensitate cu care mă temeam de dorințele lui. era pasional, sălbatic, tandru şi senzual în acelaşi timp. avea mai mult întuneric decât lumină, iar impulsurile acelea sălbatice mă speriau, mă făceau să dau înapoi. mă copleşea, mă seducea, mă excitase, m-a înnebunit.” (pag. 52)
Până data viitoare vă pup și vă îmbrățișez.
Nu lăsați o zi să treacă fără să citiți, trăiți sau să spuneți ceva frumos!
Alte recenzii de la Mihaela Felicia Gogan:
