Mihai Bendeac este un nume care pe mine m-a însoțit de când mă știu. Cred că pentru mulți dintre noi, el a făcut parte din copilăria noastră, din serile noastre, a fost una dintre principalele surse de umor din viața noastră. Această carte a fost apogeul entuziasmului pentru mine, pentru că știam că Mihai va fi foarte sincer și știam că viața lui este și a fost palpitantă.
Probabil că datorită faptului că îl urmăresc de când mă știu, am simțit o conexiune cu această carte. După atâtea scenete, piese, scheciuri, interviuri cu el, îmi erau întipărite în minte mimica, tonul lui, de parcă aș fi citit cartea scrisă de un prieten foarte bun.
Am râs enorm de mult dar am și plâns, poate din cauza sau datorită firii mele empatice și sensibile. Am râs și l-am admirat pentru curajul său, pentru subiectele pe care a avut peterea să le abordeze, pentru că ne-a lăsat să privim direct în inima și în viața lui.
Mi-am regăsit multe dintre propriile frustrări în această carte și m-am agățat de bucuria faptului că el a scos în față lucruri și probleme pe care nu multă lume le discută, sau dacă o fac, nu o fac public. Și nu m-aș fi așteptat ca Mihai Bendeac să o facă.
Viața lui sună pe cât de fascinantă și de nebunească, pe atât de dificilă și de frumoasă. El este un actor foarte talentat, are o charismă uluitoare și departe de acestea, are deschidere către multe subiecte, multă cunoaștere și multe cunoștințe. Pentru mine el este cel mai drag dintre toate persoanele publice pe care le avem și pe care eu le-am urmărit, iar cartea lui ar fi fost imposibil să nu îmi placă.
M-am regăsit în poveștile lui, am citit totul cu grijă, cu atenție, să nu ratez esența cuvintelor lui și cred că totuși, această carte ar trebui citită de oamenii care îl apreciază deja pentru că pentru cei care nu îl urmăresc, multe aspecte și multe capitole ar putea părea duse la extrem. Și sunt și nu sunt, în același timp.
De la Freddie Mercury încoace, aceasta este a doua biografie pe care o citesc și nu cred că numărul va crește considerabil. Nu mă număr printre oamenii care să creeze obsesii față de anumite vedete, însă dacă stau să mă gândesc, Jurnalul unui burlac poate fi perfectă pentru că în afară de povești și de glume, există acolo multe lecții de viață.
Alte recenzii de la Mihai Bendeac:
