Timpul și spațiul sunt moduri în care gândim și nu moduri în care trăim. – Albert Einstein
Să fi inspirat aceste cuvinte cărți și aventuri nescrise? Să fi pornit oamenii în căutări frisonante, dorind să înțeleagă timpul și spațiul, în complexitatea lor? Pe ici-colo s-au ivit incursiuni cu miză comprehensivă, în încercarea de a modela neștiutul și de a-l apropria. Cărțile de știință, de beletristică sau revistele și ziarele au dezbătut, pe rând, conceptele.
Și iată că subiectul revine în atenția lectorului, înveșmântat de copertele cărții pentru copii „Einstein. Călătoria uimitoare a unui șoricel în timp și spațiu„, scrisă de Torben Kuhlamann și apărută la editura Corint. Așadar, în contextul așteptării și în bătaia ritmică și sacadată a rotițelor dințate, se derulează povestea șoricelului, personaj principal al narațiunii. Acesta, mânat de entuziasmul de a ajunge la cel mai mare târg de brânzeturi din lume, se transformă în străjer al ceasului de buzunar și al calendarului. Însă, în ciuda vigilenței sale, ajunge cu o zi mai târziu la destinație, iar evenimentul mult râvnit era de-acum parte din trecut. Se jucase cineva cu ceasul sau greșise el numărătoarea? Uitase o zi sau se culcase fără să rupă o foaie din calendar? Acestea erau doar câteva dintre întrebările care-l chinuiau pe șoricelul căzut pe gânduri.
Dar dacă ceasul l-a băgat în acest bucluc, tot ceasul avea să-l și scoată, nu? Așa că stărui asupra ideii de a da timpul înapoi. Prima data, apucă secundarul unui ceas oarecare, dar observă nu se întâmplă nimic. Apoi, prinse și minutarul și-l întoarse în direcția opusă. Dăduse înapoi chiar și mai multe ceasuri, în același timp. Merse până și la turnul cu cel mai mare ceas din oraș… Concluzia era aceeași: oricât ar fi dat ceasurile înapoi, timpul nu putea fi schimbat. Ceasurile nu influențau cu nimic trecerea timpului. Și totuși, ce era de făcut? Ne raspunde Torben Kuhlamann. 🙂
Hoinărind prin oraș, șoricelul ajunse și în locul în care spera că-și va găsi toate răspunsurile – ceasornicăria! În atelier află un seamăn de-al său, dar acesta nu-l lămuri îndestul. De la șoarecele alb află doar o scurtă istorie a timpului și mica istorie a generațiilor de șoareci-ceasornicari. Dar ultima povestioară se dovedi a fi prilejul perfect pentru a invoca figura unui om de știință celebru, contemporan cu primele zile de activitate ale atelierului șoricesc.
Atât îi trebui șoricelului, că și porni spre Oficiul de Brevete. Pășind cu precauție de-a lungul coridoarelor, micul rozător zări pe un perete fotografia celui despre care se spune că a schimbat înțelesul conceptelor de timp și spațiu – Albert Einstein. În podul acestui oficiu și-a petrecut micuțul următoarele zile; printre dosare vechi, teancuri de hârtie și cărți prăfuite. Printre cărțile consultate se număra și Teoria relativității, avându-l drept autor pe însuși Einstein. Dar nici măcar formulele matematice sau cunoștințele consemnate aici nu îi ofereau vreun indiciu despre cum ar fi putut da timpul înapoi.
Cu o icnire, șoricelul puse cartea înapoi pe raft. Însă chiar atunci se petrecu ceva straniu! Speriată de un fulger puternic, mica făptură își pierdu echilibrul, scăpându-și în cap cartea pe care se chinuise să o vâre la loc. Întâmplarea fu miraculoasă, în fond, deoarece odată deschisă, cartea părea să îi reveleze șoricelului răspunsurile râvnite, disipând nebuloasa. O mașinărie a timpului începea să prindă contur chiar în podul Oficiului de Brevete, asamblată cu migală și rigoare științifică pentru a-l transporta pe micul inventator în trecut. Multumesc Libris.ro pentru carte.
Ieșirea șoricelului din timpul și spațiul său revelează lectorului o întâlnire fabuloasă, într-o incursiune temporală condiționată numai de puterea imaginației. Derularea evenimențială pe mai multe planuri angrenează ochiul-martor într-o lectură antrenantă, coagulată la intersecția dintre aventură, științific și mister. Narațiunea lasă finalul deschis interpretărilor, plasându-și totuși personajul principal în cadrul fericit al târgului de brânzeturi.
Însă, indiferent de percepția lectorului și de filtrul său receptor, imaginea nouă a timpului și a spațiului consacrată de Albert Einstein rămâne irefutabilă. Torben Kuhlamann reiterează aportul ilustrului om de știință, completând ludica poveste a șoricelului care a călătorit în timp cu date biografice și informații efective despre cercetarea întocmită de acesta.




