Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Mă numesc Victoria Guțu, sunt originară din Republica Moldova, un colț de rai, care m-a făcut să mă îndrăgostesc de frumos, de artă. Îmi place să culeg metaforele dintr-un strugure de poamă, și desigur să slujesc Cuvântului…În plan literar, sunt autoarea cărții de poezii ‘’Lumina din glastră’’, am participat la multiple concursuri literare, poeziile mele au fost publicate în câteva antologii («Pași spre cer», «Întomnarea cuvântului» «Floriile poeziei», în revista «Călăuza Ortodoxă», «Noi» «Roua Stelară» «Literatura și arta». am participat la diverse concursuri literare, iar la sfârșitul anului 2020, am fost inclusă în antologia Scriitorilor români, «Universum», Monreal, Canada
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
V.G.: Prima mea carte de versuri, intitulată Lumina din glastră, nu a fost scrisă cu penița, ci cu INIMA, e viața mea prinsă în cotor. Ea însumează tot amalgamul emoțiilor mele, cuprinde aspirațiile și decepțiile, tristețile și bucuriile, universul meu îmbrăcat în vers. Cartea conține 100 de poezii și 100 de catrene, precum și unele reflecții. a fost prefațată de marele poet și scriitor, Nicolae Dabija.
B.N.: De ce ai ales să scrii această carte?
V.G.: Nu eu am ales să o scriu, ci ea m-a ales pe mine. deseori sunt întrebată de ce am ales acest titlu. Pentru că Dumnezeu a sădit în sufletul meu o sămânță de lumină, un bob de har, Udând această sămânță zi de zi, cu o lacrimă de ploaie, cu un zâmbet solar, cu răbdare, floarea mea de lumină a cunoscut lumina tiparului. am ales să scriu poezie, pentru a da frâu liber emoțiilor refulate. Emil Cioran spunea, «Scriu când îmi vine să-mi trag un glonț în cap». Uneori simt ceva similar. poezia a devenit, pentru mine, o cheie care mi-a descătușat tăcerile.
B.N.: Când a început să crească această vocație de a scrie, de a creea?
V.G.: M-am îndrăgostit de metaforă la vârsta de 10 ani, inspirată de profesoara mea de limbă română, care a și cultivat-o în inima mea. După plecarea mamei în lumea celor drepți, i-am dedicat multe poezii.
B.N.: Cine a avut rolul cel mai importat în cultivarea pasiunii tale pentru lectură și carte?
V.G.: Anume ea a avut cel mai important rol în formarea mea ca poetă. Și-a dorit dintotdeauna să devin poetă. Tatăl meu, de asemenea, m-a încurajat mult, ajutându-mă să public primul meu volum de versuri.
B.N.: Cum începe o zi pentru un scriitor?
V.G.: Scriitorul e…un simplu om. Ca oricare altul. ziua mea începe cu o privire spre cer, cu genunchii înfrânți și cu o candelă aprinsă. În acest moment, poezia poate aștepta. Uneori, începutul zilei, deseori e continuarea nopților cu aromă de muze și cafea. îmi place să scriu non-stop, până la istovire.
B.N.: Pe plan literar, unde te vezi peste 5 ani?
V.G.: Nu putem ști dacă mai trăim o clipă sau un an.nu putem cerși clepsidrei nisipul ce nu ne aparține. totuși, continui să cuceresc noi versanți. Un lucru pot să zic- nu trebuie să râvnim la piedestal. Înălțimile se cuceresc prin smerenie.
B.N.: Te-ai gândit până în prezent să renunți la stilul actual de a scrie?
V.G.: Deocamdată, nu renunț la poezie, cu toate că încerc și alte genuri literare, alte specii de poezie. Nu mă regăsesc în proză, îmi lipsește pragmatismul.
B.N.: Care este prima reacție a oamenilor când citesc cartea ta?
V.G.: Cititorul care privește în carte ca în oglindă, citind după cortina imaginilor poetice, îmi apreciază creațiile la justa lor valoare.
B.N.: Când ți-ai dat prima dată seama că există putere în cuvintele tale?
V.G.: Când ai folosit limbajul pentru a obține ceea ce îți doreai? Da, am simțit puterea acestor cuvinte (pe care nu mi le atribui mie, ci bunului Dumnezeu), în momentul când cititorii se regăseau în ele.
B.N.: Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?
V.G.: Am ales editura Universul pentru publicarea cărții. îi mulțumesc d-nei Silvia Păduraru pentru asumarea responsabilității de editor în elaborarea acestei cărți.
B.N.: Care sunt scriitorii români care te-au marcat?
V.G.: Dar cei din literatura universală? Scriitorii români care m-au marcat sunt Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Nicolae Dabija, Ana Blandiana, Vasile Iftimie.
B.N.: Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?
V.G.: Deși o cunosc din scoarță-n scoarță, recitesc deseori cartea «Contele de Monte Cristo» de A. Dumas, și o carte mai puțin cunoscută, dar care m-a marcat enorm «Mi-e dor de Tine, Doamne» de Cătălina Dănilă.
B.N.: Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:
V.G.: O carte ce merită citită, după opinia mea, ar fi cartea «Mizerabilii» de V. Hugo. precum și cartea «Dragoste în timpul holerei» de Gabriel Garcia Marquez . Nu sunt de neglijat nici clasicii ruși, F. Dostoievski- «Crimă și pedeapsă», «Idiotul» ș. a.
B.N.: Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?
V.G.: Tehnologizarea împiedică foarte mult piața de carte. astfel, cititorii își găsesc refugiu, preponderent, în cărțile electronice. Lipsește necesitatea de a mai procura cărți, până și setea de cunoaștere este în descendență.
B.N.: Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?
V.G.: A scrie poezii «la comandă» ar fi una dintre provocări. poetul nu poate scrie ceea ce nu simte, sau mai rău- sub presiunea timpului. O carte nu se poate scrie de frica revolverului, ci doar pe timp de pace lăuntrică.
B.N.: Se poate trăi din scris în România?
V.G.: Locuind în Republica Moldova, pot afirma сu siguranță că este imposibil să supraviețuiești numai din scris (cu excepția cazurilor când cartea devine bestseller).
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
V.G.: Activitatea mea literară poate fi urmărită pe pagina mea de Facebook, Victoria Guțu, precum și pe canalul de YouTube Lumina din glastră. Cartea poate fi procurată direct de la autor, prin mesaj privat, pe libris.md sau în librăriile din Republica Moldova
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
V.G.: Dragi cititori booknation.ro, lectura ne poate zidi sufletul, poate construi cocioabă, palat. iar fiecare carte citită, у щ nouă treaptă spre desăvârșire. Să tindem deci, spre perfecțiune!
