Ariana și Mark sunt cei mai buni prieteni, iar ea este singura care îl poate înțelege și susține pe băiatul genial care este privit diferit de către oameni din cauză că suferă de autism. Cu toate acestea, Mark este un geniu, iar invențiile și ideile sale sunt vânate de către toți oamenii influenți din lume.
Ca să scape de infernul prin care trece acasă și de problemele din viața ei, Ariana simte nevoia să facă ceva ce îi va aduce probleme mari acasă, însă atâta timp cât este cu Mark, el îi dă curaj, așa că într-o seară, cei doi se urcă într-un tren pentru a face o scurtă călătorie de o stație. Oricât de mare ar fi dragostea lui Mark față de trenuri și de modul lor de funcționare, remușcările nu întârzie să apară în mintea sa.
Fără bilet, Mark simte că a făcut ceva ilegal, însă pericolul abia acum avea să vină, atunci când un bărbat îi abordează cu o armă în mână. Reușind să scape de el, speriați și deja cu o pedeapsă la orizont pentru că au depășit ora de venire acasă, cei doi prieteni o iau la fugă spre casă.
Tatăl Arianei o pedepsește după ce Mark îi spune ceea ce au făcut, dar Ariana este dezamăgită de dorința lui de a spune adevărul de fiecare dată și își dorește să nu îl mai vadă pe băiatul ale cărui sentimente pot fi zdrobite mult prea ușor. Tocmai de aceea, a doua zi, Mark dispare fără urmă, iar Ariana simte că totul este numai din vina ei. Atunci când poliția apare la ușa ei, când mama lui Mark o întreabă dacă știe ceva de el, când chiar și tatăl ei este îngrijorat, ea știe că este numai vina ei.
Când bărbatul din tren apare iar, el îi dovedește Arianei că este de partea lor și că amândoi sunt în pericol. Din cauza a ceea ce construiește Mark, este urmărit de oameni care vor să îi preia ideile și constucțiile, fie că acest lucru va fi cu sau fără voia băiatului. Curând, pericolul o încolțește și se vede nevoită să aibă încredere în bărbatul care a promis să îi protejeze. Tot ce trebuie să facă este să îl găsească pe Mark. Dar unde poate fi? Și de ce a fugit, de ce i-ar face tocmai ei una ca asta?
Nu suporta aglomerațiile și gălăgia. Singurele două lucruri pe care le iubea pe lume erau știința și Ariana. Pentru ea rămăsese în orășelul acela de provincie, unde cel mai stimulant lucru pentru creierul său era să îi privească ochii.
După multe căutări, după ce dispariția lui Mark s-a întins pe o perioadă mai lungă decât ar fi crezut, Ariana trebuie să ia o decizie. Riscând totul, ea își lasă toată viața în urmă și pleacă în căutarea singurului om care contează cu adevărat…Dar oare îl va găsi? Și oare vor fi în siguranță vreodată?
-Ari, știința e singurul lucru sigur pe lume e tot ceea ce contează
– Eu cred că greșești, geniule. Ce vrei să spui? Că e mai importantă decât mine, zise ea jucăuș, apoi îi apucă mâinile între ale ei.
Băiatul se fastaci putin, desi nu îl deranja atingerea ei, fiind, mai degrabă, binefacătoare.
-Zi!
-Tu ești mai importantă decât știința.
Pierdut Geniu este o carte cu o poveste frumoasă, captivantă și emoționantă, iar mie mi-a plăcut foarte mult că autoarea a abordar acest subiect și am iubit felul în care Ariana îl privea pe Mark, exact așa cum era, un băiat normal, fără a-l discrimina sau a-l privi diferit față de ceilalți.
Mi-a plăcut că Mark a fost construit, din contră, cu ceva în plus față de toți oamenii din jurul său, cu o inteligență demnă de un om de știință care ar merita să fie celebru. Mi-a plăcut povestea lor și mi-a plăcut mult felul în care cei doi funcționau împreună, de parcă destinele lor ar fi fost legate, făcuți să fie împreună.
Eu sunt fan al cărților foarte mari, cu povești complexe care îmi permit să mă atașez de personaje, să trec alături de ele printr-o călătorie lungă, plină de suspans și de întorsături de situație și mi-ar fi plăcut ca această carte să fie mai lungă, să nu se termine așa ușor, tocmai datorită faptului că mi-a plăcut și am citit-o la foc automat, fără să mă opresc și mi-aș fi dorit mai multe pagini.
Au fost scene care mi-aș fi dorit să fie mai lungi, fără să pară că sunt trecute cu vederea și scrise prea repede, chiar dacă unele mi s-au părut destul de imposibile pentru lumea reală, iar acest aspect ar fi fost diferit dacă am fi avut câteva capitole în plus. Chiar și așa, după ce am citit finalul, îndrăznesc să sper la o continuare și vă îndemn și pe voi să citiți cartea Irinei Dumitru, pentru că este o poveste frumoasă, ușoară care te captivează și te face să te întrebi ce se va întâmpla cu cei doi tineri în cele din urmă!
Alte recenzii de la Irina Dumitru:
