,,Caterina este un roman despre dragoste, suferință și blestem, o poveste despre evenimentele unui secol românesc văzut prin ochii, sufletul și trăirile oamenilor din Mehedinți, care au propria înțelegere a istoriei pe care o trăiesc”-Corinne Rakoczy
În 1822, la Rocșoveni, urma să aibă loc nunta lui Mitru Caloteanu și a Caterinei Stanomir, doi tineri din familii de boieri care păreau că se iubesc și că formează o pereche perfectă, până în ziua când Mitru decide să o părăsească pe logodnica sa, chiar în apropierea nunții și să se însoare cu Draga, verișoara Caterinei.
În ciuda protestelor celor două familii, Mitru este de neînduplecat și decide ca nunta să aibă loc. Ceea ce nu ar fi prevestit nimeni, însă, este apariția Caterinei care decide să își ia viața și să arunce un blestem asupra celor două familii, blestem ce avea să se abată asupra unor generații întregi, an de an.
De la 1822 până la 1948, cele două familii sunt distruse puțin câte puțin de blestemul Caterinei, incapabili să îl rupă, mereu trădați și și distruși din cauza dragostei, mereu cu o viață tristă și mereu despărțiți de cei pe care îi iubesc. De la copii care își pierd viața, la trădări și la relații între oameni nepotriviți, timp de mai bine de o sută de ani, personajele suferă și niciodată nu găsesc o cale de scăpare.
Fără ca măcar să cunoască existența blestemului, nevinovați și fără că măcar să o fi cunoscut pe femeia care le-a distrus viața, fiecare generație trăiește la fel și trece prin schimbări, căci un alt aspect foarte evident în povestea scrisă de Corinne Rakoczy este lumea și felul în care totul se schimbă de la an la an. Fiind un roman istoric, totul este prezentat treptat, iar noi putem asista la felul în care personajele suportă consecințele strămoșilor lor și la felul în care evoluează lumea.
-Te intrebi din ziua aia nenorocită dacă te iubesc cu adevărat. Mă întreb și eu tot de atunci, și nu am stiut să răspund. Poate de teama blestemului, Mitrule! Acum știu că și dacă am să mă ascund și de mine, și de tine, și de toată lumea, blestemul Caterinei tot o să ne ajungă pe toți din neamul nostru de la noi încolo, nu așa spune pergamentul pe care îl frecai în mână în fiecare zi? -Draga se înfuria tot mai tare. Îți spun că știu, în seara asta știu că nu te iubesc! Nu te iubesc, nici cu dragoste curată, nici altfel, și dacă asta înseamnă blestem cum vrea Caterina, atunci eu sunt vinovată de tot ce e rău și, mai presus de toate, de moartea copilului meu!, țipă femeia.
Aceasta a fost partea cumplită a istoriei iubirii celor doi. Din această iubire a rezultat însă o întorsătură a sorții, așa cum numai Dumnezeu putea înțelege.
Ca și personaj preferat, cred că a fost Călina, pentru că povestea ei mi s-a părut cea mai lungă și tocmai pentru că ea este cea care în final face ca totul să se rezolve, viața ei este cea care schimbă cursul destinului și care dă o nouă semnificație sorții.
Întotdeauna mi-a fost greu să citesc romane a căror acțiune are loc cu mult timp în urmă, atât de mult încât vestimentația, limbajul și faptele personajelor trebuie modelate și pliate pe vremurile respective în care eu nu mă regăsesc dar pe care le-am găsit întotdeauna a fi fascinante. Ceea ce m-a uimit și mi-a dat de gândit despre faptul că scriitoarea este talentată a fost discrepanța dintre primul și ultimul capitol.
În primul capitol este foarte evident că acțiunea are loc într-o perioadă îndepărtată, în Mehedinți, la un conac, în timp ce finalul este foarte diferit, modern, cu detalii ale lumii moderne care accentuează schimbarea prin care au trecut cele două familii. Deși mi-a fost greu de multe ori cu limbajul, tocmai pentru că nu citesc astfel de cărți, Caterina a fost o poveste interesantă despre iubire, despre cum este dragostea motivul fericirii cât și al suferinței, despre felul în care iubiea ne schimbă și ne poate da aripi pentru ca mai apoi să ni le taie.
Corinne Rakoczy a reușit să scrie o carte de un gen diferit față de cel pe care îl regăsim astăzi, o carte care ar putea foarte ușor să fie citită de către orice cititor înrăit, indiferent de gusturile sale, căci este o carte scrisă bine, deși mi-ar fi plăcut o acțiune mai alertă, care să aibă la bază același cuplu de personaje, de la început, până la sfârșit.
Chiar și așa, vă îndemn și pe voi să îi dați o șansă și să intrați într-o altă lume pe care o mai putem regăsi astăzi doar în cărți, dar care a existat cândva!
,,Neamul lor de acum încolo să fie pedepsiți, să îi lovească tot necazul și focul, să nu aibă parte de dragoste și de neam. Așa să rămână, din veac în veac, până când moartea s-o îndura să lase să viețuiască fărădelege, dar iubită peste poate, pe Caterina Caloteanu, din Caloteanu și Stanomir, așa cum s-ar fi cuvenit azi. Doar așa să se poată desface blestemul acesta și altfel nu. Amin!”
Alte recenzii de la Corinne Rakoczy:
