Mereu am iubit poezia, atât să o citesc, cât și să o scriu, iar William Blake a fost pentru mine slăbiciunea, a fost poetul ale cărui poeme le-am învățat pe din afară și le-am recitat de nenumărate ori.
Prima dată când am aflat de el eram în școala generală, iar în acea perioadă mă uitam la celebrul serial The Originals, iar acolo a fost prima oară când am auzit de el, datorită faptului că într-un episod, un personaj foarte drag mie recita poemul A poison tree, unul din poemele din Songs of Experience, a doua parte a colecției sale. Nu o să uit niciodată de câte ori am scris poemul ăsta pe ultima pagină a caietelor mele.
Blake încearcă să facă o legătură între două stadii ale vieții prin care în mod inevitabil, fiecare dintre noi va trece la un moment dat. De la inocența copilăriei, până la experința pe care fiecare dintre noi o câștigă trecând prin întâmplări care au darul să ne schimbe. Așa cum la început el vorbește despre un miel blând care reprezintă inocența, care poate reprezenta un copil, în a doua parte acesta se transformă într-un tigru, evidențiind astfel antiteza dintre două etape atât de diferite.
Tigrule ce străluceşti/ Noaptea-n codru când păşeşti/ Ce meşter nemuritor/ Te-a creat necruţător?/ În ce cer sau loc retras/ Focul ochilor ţi-a ars?/ Cu ce aripi poa’ să zboare/ Cui nu-i frică de dogoare?/ Cine poate să te strângă/ Muşchiul inimii să-ţi frângă?/ Căci cât inima ta bate,/ Ce mână-ar putea răzbate?/ Un ciocan? Un lanţ lucrat?/ Ce cuptor te-a modelat?/ Nicovală şi strânsoare/ Pot să-ţi pună-ncuietoare?
The Tyger, alături de poemul menționat mai sus au fost cele care mi-au atras atenția cel mai mult și oricât aș încerca să mă conving, adevărata lor frumusețe este evidentă atâta timp cât sunt citite în engleză, căci în română pot avea o nuanță ușor infantilă.
Așa cum este tradusă în română, Cântece de inocență și de experiență este o colecție care se citește foarte ușor și care are o semnificație foarte profundă, căci Blake alege să prezinte viața într-o perspectivă realistă, dar poeziile sale pot fi citite foarte simplu atât de adulți, cât și de copii.
Am fost supărat pe prietenul meu:/ I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit./ M-am supărat pe duşmanul meu:/ Am tăcut, şi mânia a crescut./ Am udat-o cu temeri,/ seri şi dimineţi în lacrimi/ Am însorit-o cu zâmbete/ şi cu şiretlicuri înşelătoare./ A crescut zi şi noapte/ rodind un măr aprins./ Duşmanul l-a privit cum strălucea/ şi a ştiut că e al meu./ S-a furişat în grădină/ sub vraja nopţii,/ iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie,/ duşmanul întins sub copac.
Cu toate că nu pot să nu citesc acest poem amintindu-mi de dragul meu Klaus, cel de la care l-am auzit prima dată, cred că mesajul este unul pentru toți cei care au experimentat viața și obstacolele ei.
Nu cred că Blake este pentru oricine, dar cred cu siguranță că poemele sale sunt mult mai frumoase și mai reale odată ce te regăsești în ele. Colecția sa poate fi citită de oricine, dar nu cred că poate fi înțeleasă chiar de toți care o vor citi. Totuși, talentul său merită o șansă, căci prefer să cred că nu degeaba este un poet atât de cunoscut și de iubit și mai ales, un poet atât de studiat în facultăți și licee.
Alte recenzii de la William Blake:
