Madeline Miller este autoare americană. A urmat cursurile Universității Brown, unde a obținut BA și MA în clasică. De mai bine de cincisprezece ani predă și latina și greaca elevilor de liceu. Cărțile ei abordează teme din mitologie și i-au adus recunoaștere internațională împreună cu numeroase premii.
”Circe” este un roman complex care ne trimite într-un tur interesant a celor mai importante legende din lumea zeilor și a titanilor. Prin intermediul vrăjitoarei Circe, o versiune romanțată care se deosebește de ființele reci și nemuritoare, se interconectează mai multe evenimente semnificative precum pedepsirea lui Prometeu, furtul lânii de aur, nașterea Minotaurului, călătoria lui Odiseu și alte legende pe care mulți dintre noi deja le cunoaștem.
Deși eram deja familiarizată cu zeii importanți și cunoaștem desfășurarea poveștilor din Olimp, faptul că această carte este scrisă din perspectiva lui Circe m-a făcut să citesc totul de parcă nu știam nimic despre zei și titani. Prima parte e una sensibilă, dar destul de ștearsă din punctul meu de vedere. Personalitatea lui Circe nu e foarte bine conturată și ne este prezentată ca o ființă singuratică și respinsă de cei din jur din cauza faptului că este diferită. Nu posedă nici frumusețea mamei sale, o nimfă, dar nici puterea tatălui, Helios. Atenția lui Circe se îndreaptă încet către muritori și începe să disprețuiască viața lipsită de griji a zeilor. Finalul romanului e unul uman, specific omului și dacă veți citi, o să înțelegeți de ce.
”Nimeni nu-mi mai încredințase asemenea mărturisiri. I-am sorbit fiecare poveste ca o bulboană de apă trăgând valurile spre ea, deși abia înțelegeam ce înseamnă sărăcia, truda și groaza de a fi om.”
A doua parte a romanului mi-a plăcut mai mult pentru că Circe se dezlănțuiește. Și la propriu, dar și la figurat. E capabilă de sacrificiu, de iubire și iertare. Niciodată nu am dat atenție acestei vrăjitoare despre care știam din Odisea, de acea mă bucur că am aflat mai multe despre ea. Evoluția lui Circe e chiar impresionantă. Ia contact și cu oamenii, dar și cu zeii, iar când vine vorba de monștri nu se retrage. De la o ființă respinsă și neplăcută de nimeni, ajunge să-și cunoască puterile și propria persoană. Dă piept cu fricile ei cele mai mari și devine un personaj important care ajunge să înfrunte chiar și zei.
Deși cartea pare voluminoasă, se citește repede și nici nu ști când ajungi la final. A fost o bucurie să mă reîntâlnesc cu legendele Olimpului. Povestea nu m-a impresionat, dar nici nu am regretat că am citit-o.
”Zeii și muritorii au un lucru în comun. Când suntem tineri, credem că nimeni pe lumea asta n-a mai simțit ceea ce simțim noi pentru prima oară.”
Alte recenzii de la Madeline Miller:
