Azi vă recomand Kim Jiyeong, născută în 1982. Părerile sunt împărțite când vine vorba despre această carte. Și dacă ținem cont că n-are nici măcar 200 de pagini, putem spune că a fost un fel de buturugă mică deoarece a stârnit foarte multă polemică și mari dispute. O mică explozie. Și nu numai în Coreea. Personal, mi-a plăcut modul sincer și la obiect în care autoarea pune problema. Da. Problema. Pentru că e o problemă și nu doar în Coreea găsești asemenea probleme, ci peste tot, adaptate la fiecare societate în parte.
Nu este chiar o poveste, este scrisă într-un mod foarte simplu și foarte ușor de asimilat. Urmărește viața unei femei din Coreea și motivele care stau în spatele colapsului ei psihic. Pentru că Kim, un nume la fel de uzual în Coreea ca Jane în America, este la limita rezistenței. Ce anume a împins-o să ajungă în această situație? Ei bine, societatea și regulile ei nescrise.
Pentru a ieși din cercul vicios în care simte că se sufocă, Kim se transformă, preia identitățile femeilor pe care le cunoaște de o viață: mamă, soacră, cumnată, bunică, femei care n-au putut sau n-au fost lăsate să trăiască și pentru ele, făcând și acceptând ceea ce li se impune și ceea ce li se cere sau „ceea ce se cuvine”. O scoate din minți că nu poate face ceea ce își dorește, că este condiționată și că se vede nevoită să renunțe la unele lucruri pentru care a muncit și a învățat în detrimentul altora. Situația socială nu-i permite, de exemplu, să fie în același timp și mamă și angajată. Acest lucru este frustrant, mai ales dacă ținem cont că pentru a putea profesa a dus o întreagă lupta de convingere: pentru a fi acceptată, angajată și pentru a-și menține postul. Toate aceste lucruri au cerut mici compromisuri și sacrificii, pe care doar partea feminină a forței de munca pare că e nevoită să le facă. Intrând în pielea femeilor care și-au adaptat comportamentul la cerințele și rigorile societății, schimbându-și identitatea cu a altora, parcă vrea să delimiteze propria personalitate de a celorlalte femei, victime ale discriminări de gen. Ia câte o pauză de la stres și hăituială și pentru puțin timp devine altcineva, poate în speranța că astfel va reuși să-și păstreze adevărata identitate neatinsă.
Finalul a fost foarte frustrant pentru mine, dar total realist. Terapeutul, psihologul la care Kim a apelat pentru a depăși blocajul și problemele, nu conștientizează cu ce se confruntă femeia și care sunt adevăratele cauze ale depresiei ei.
O recomand cu toată inima deoarece pune accent pe discriminarea de gen pe care această societate contemporană dominată de bărbați o promovează de multe ori involuntar. Ei dețin majoritatea funcțiilor de conducere și propun proiecte și legi ce privesc ansamblul social din perspectiva nevoilor lor, de bărbați, ignorând, poate nevoit de cele mai multe ori, necesitățile și particularitățile celeilalte jumătăți a populației, femeile. O să revin cu mai multe pe această temă sensibilă cu o recenzie la Femei invizibile, o carte care vorbește pe larg despre astfel de probleme detaliind cu studii de caz, exemple clare, statistici de la țară la țară și de la cultură la cultură.
