„Soția perfectă” este cel de-al treilea roman pe care îl citesc de la scriitorul care publică sub pseudonimul J.P. Delaney. Celelalte două cărți, foarte populare și ele printre iubitorii literaturii de suspans sunt „Fata dinainte” și „Crede-mă când mint”.
Thrillerul „Soția perfectă” este mai mult decât futurist prin detalii, dar nu este în totalitate un SF
Eu l-am citit în ediția broșată de la editura Litera, fiind foarte inspirat încadrat în colecția cea mai dragă mie – Buzz Books. Are 448 de pagini, dar se citește în ritm alert deoarece te prinde în poveste încă de la început.
Totuși, spre deosebire de celelalte două cărți, dintre care „Crede-mă când mint” a fost favorita mea, nu m-a impresionat la maxim. De ce? Deoarece mie, deși e vorba de o operă de ficțiune, îmi place să mă identific cu personajele și scenariul, iar cele creionate de autor au fost cam prea nerealiste pentru gustul meu.
Abbie este o femeie ce se trezește fără să știe cine este și ce rol are în societate, dar de asemenea neștiind că este doar un robot. Un cobot mai exact – un soi de robot de companie, fără latura senzuală, care duce la contact sexual. Ea este o femeie robot, cum are să afle mai târziu, după ce își revine dintr-o stare de confuzie maximă.
Bărbatul care îi este alături când se trezește în această realitate susține că ar fi soțul ei. Tim este un magnat al lumii tehnologice, inițiatorul unui start-up revoluționar, inventatorul ei, practic. Tot el îi povestește lui Abbie că ea este o artistă talentată, o surferiță pasionată, mama fiului lor și soția perfectă pentru el. Sau cel puțin acestea sunt caracteristicile celei căreia îi dă ea viață acum – adevărata Abbie care se presupune că s-ar fi sinucis în urma unui episod de depresie.
Datorită faptului că soțul este în domeniu Abbie este înviată sub forma cobotului cu simțuri și aspect total omenesc, cu o memorie inteligentă în care sunt stocate majoritatea amintirilor și trăirilor adevăratei femei.
Nu mă puneți să explic mai bine deoarece nici eu nu am înțeles sută la sută cum stă treaba aici
Și tocmai acesta este unul dintre lucrurile pentru care nu am apreciat cartea ca pe altele din genul ăsta. E prea futuristă pentru mine, prea alambicat croită această femeie robot, care nu numai că arată ca un om, dar și simte și are amintirile unei persoane declarată moartă.
Oricum, tot cobotul acesta inteligent începe să își dea seama că treaba scârțâia de fapt între soți și că nu există soție perfectă, așa cum nu există soț perfect. Așa că sub înfățișarea nevestei magnatului, dar având în ea sentimente proaspete și proprii la adresa acestuia, începe să sape prin trecutul celei pe care o întruchipează. Și prin istoria mariajului celor doi.
Ea pune la îndoială faptul că adevărata Abbie ar fi făcut un gest decisiv când avea un copil iubit lângă ea, mai ales dacă ar fi fost cu adevărat fericită și împlinită alături de bărbatul ei. Acest miracol al științei începe să se întrebe ce rost are învierea ei, pe lângă aparenta dorință a soțului de a-și readuce la viață partenera iubită.
Oare motivele lui nu or fi altele? Săpând mai adânc și făcând investigații pe cont propriu(ca orice alt personaj feminin din thrillerele noastre iubite), află multe bârfe de la colegi de muncă, de la familie și așa ziși prieteni. Iar acestea îi oferă o altă față a lucrurilor, a vieții celor doi soți. Abbie cobot reușește să se detașeze de rolul ei de așa zisă soție și mamă și începe pe rând să o incrimineze atât de decedată, cât și pe soț.
Dacă bănuiala ei și a lui că adevărata Abbie totuși trăiește și s-a ascuns pe undeva se va adeveri, ce va face robotul femeie?
O va găsi și i-o va aduce pe tavă soțului? O va găsi și va scăpa de ea pentru totdeauna pentru a-l avea doar pentru ea pe cel de care s-a îndrăgostit? Sau o va găsi, îi va înțelege motivele și o va ajuta să scape de soțul cu dublă față?
Asta va trebui să afli tu, deoarece eu nu voi mai da nimic din casă.
Scriind recenzia asta îmi dau seama că în ciuda felului în care a fost construit personajul cobot și aura de SF din juru-i, povestea e chiar complexă și captivantă. Deci pentru mine a fost ca un soi de du-te vino.







