Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Sunt de profesie inginer chimist, profesie pe care mi-o exercit din 1992. Scriu proză, poezie și dramaturgie, sunt membru în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, al Uniunii Epigramiștilor din România, al Clubului Umoriștilor Constănțeni precum și al altor asociații culturale, și realizez o emisiune culturală la Radio Vocativ. Public în reviste din țară, iar câteva dintre poezii mi-au fost traduse și publicate și în străinătate (Macedonia, Italia, Uzbekistan, India, Bangladesh). Cândva scriam haiku, ceea ce m-a purtat și prin paginile unor reviste din Japonia. Am obținut câteva premii la concursuri literare, mai mult sau mai puțin semnificative, și am publicate 2 cărți de poezie și 10 de proză (inclusiv umoristică), dintre care două sunt romane. Uneori, mă delectez traducând proză scurtă din limba engleză.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / cea mai recentă carte pe care ai scris-o?
Cartea „Hanul dintre vii”, apărută anul acesta (octombrie 2021) la Editura Universitară ca urmare a câștigării unui concurs de manuscrise (premiul al doilea) lansat de editură, conține proze scurte pe care le-am scris în perioada 2014 – 2020. Prefața acesteia este scrisă de poetul și filologul Nicolae Florentin Streche. Cam atât de la mine, restul vor spune cititorii, dacă vor spune.
B.N.: Cum arată spațiul în care lucrezi la cărțile tale?
Interesantă întrebare! De lucrat, lucrez în camera de zi, o cameră obișnuită, cu o măsuță pe care mi-am pus laptop-ul, iar eu stau într-un fotoliu-balansoar, încercând uneori să-mi mențin echilibrul. Însă ideile pentru texte îmi pot veni și în alte spații, uneori de-a dreptul neconvenționale. Se întâmplă să mă mai pălească inspirația la serviciu și atunci, pentru că nu vreau să las ideea să-mi scape, spațiul de lucru ia forma biroului meu sau chiar a laboratorului.
B.N.: Dacă nu ai scrie, ce altă pasiune sau carieră ai urma?
Cum spuneam, eu am deja o carieră în profesia de bază, sunt director la o firmă mică de produse chimice din Slobozia. Un fel de om-orchestră care e și inginer, și laborant, și manager calitate și ce-o mai fi nevoie. Dar să presupunem că întrebarea se referă la pasiunile artistice (profesia nu intră la pasiuni, dar îmi asigură traiul, căci – așa cum se cunoaște – scrisul nu e aducător de venituri). Mi-ar fi plăcut să mă manifest artistic în lumea teatrului ori în muzică sau balet. Ceva talent aș fi avut, mai ales pentru teatru, dar nu m-am orientat la timp.
B.N.: Ce autori români contemporani admiri?
Sunt mulți autori contemporani cu al căror scris rezonez, unii îmi sunt chiar prieteni sau cunoștințe. Totuși, nu voi da nume dintre aceștia, ci numai dintre cei pe care nu-i cunosc personal. Îmi place mult proza Simonei Antonescu, scrie tare pe gustul meu, și asta nu doar pentru că este, ca și mine, absolventă de inginerie chimică. Iar în poezie – Nicolae Dabija (Dumnezeu să-l odihnească!).
B.N.: Ai anumite etape din publicarea unei cărți care nu îți plac?
Nu multe. Însă mă plictisește foarte tare, mă obosește cumva, eu nefiind o ființă prea răbdătoare, etapa corecturii și recorecturii. Citesc de zeci de ori manuscrisul, până când nu-l mai suport și, în final, la tipar tot mai scapă câte-o greșală, pe ici pe colo.
B.N.: Care este visul tău suprem în materie de colaborări?
Să-mi văd jucată o piesă la un teatru important. E drept, mai întâi, ar trebui s-o scriu. Am scris dramaturgie, câteva piese, dar sunt de teatru scurt. Până acum n-am scris „marea piesă”. Încă mai visez la ea, și abia apoi la colaborare.
B.N.: Consideri că audiobook câștigă din ce în ce mai mult teren pe piața de carte?
Așa se pare. Deși nu e același lucru cu cititul. Ascultarea unei cărți audio se apropie mai mult de teatrul radiofonic, doar că nu sunt atâtea voci și efecte. Consider că ambele sunt forme interesante de a intra în contact cu literatura.
B.N.: Ne poți spune o întâmplare haioasă sau interesantă din perioada în care ai scris cartea?
Da, deși nu știu cât de interesantă ar fi pentru cititori, cât mai mult pentru mine. Vă voi spune cum mi-a venit inspirația pentru textul care dă titlul cărții. În decembrie 2019, m-am dus la Ostrov, pe care îl vedeam prima dată. Mă dusesem acolo cu treburi mult mai practice, fără legătură cu literatura. Mai eram cu două persoane, iar la un moment dat ne-am oprit să bem o cafea la Casa dintre vii. De acolo mi-am luat titlul. Deși era iarnă, zăpada încă nu se arătase, pământul era uscat, iar afară – chiar cald pentru vremea aceea, în mintea mea se învârteau niște imagini viscolite și un vapor eșuat la mal (știam că un braț al Dunării e ceva mai încolo). Simțeam, cumva, că acele imagini se vor transforma cândva într-o proză, dar nu aveam nicio idee mai departe. Totuși, câteva luni mai târziu, pornind de la ele, am scris unul dintre cele mai bune texte din carte, dacă nu cumva cel mai reprezentativ.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Nu sunt sigură că dețin răspunsul. Totuși, cred că fiecare dintre cei implicați cumva ar putea face câte ceva. Și, pentru a nu cădea în generalități sau pentru a nu părea că dau sfaturi, voi spune ce fac eu în acest sens. Merg oriunde sunt invitată în calitate de scriitor, în special la întâlnirile cu elevii. Am fost și la grădiniță și la școala generală și la liceu și chiar la Academia Navală. Dar și la cămine de bătrâni, am avut o întâlnire chiar și cu deținuți din penitenciar, asta ca să nu mai vorbim de întâlnirile cu specific de la târgurile de carte sau din instituții culturale. De fiecare dată, prefer să vorbesc mai puțin și să fac mai degrabă lectură. Atât din creațiile mele, cât și ale altor autori, contemporani sau clasici. La emisiunea radiofonică „Ostrov Cultural” (iar ostrov!) pe care o realizez săptămânal, prezint multă literatură, fac lecturi, pun înregistrări etc. În rest, ofer cărți, recomand cărți, aduc vorba de literatură chiar și în mediile din afara ei. Poate nu înseamnă mare lucru, dar – cum spuneam – dacă fiecare realizează câte ceva, poate se vor schimba lucrurile în bine. Desigur, un mare rol îl au profesorii de literatură și învățătorii. Cunosc câțiva care desfășoară activități superbe cu elevii, încercând să le dezvolte dragostea pentru literatură, nu doar să le predea ceea ce impune programa școlară, de multe ori cam plină de teorie și având darul mai degrabă de a îndepărta elevii de literatură.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Dețin un blog pe care îmi postez textele: https://florentinadalian.blogspot.com/ și, de asemenea, postez pe pagina mea și pe contul de facebook.
Cât privește cărțile, unele dintre ele se vând on-line, fie de la editurile care le-au publicat, fie din librării. Cele care pot fi găsite astfel sunt: „Hanul dintre vii” (Editura Universitară) și „Domnișoara Nimeni” (poezie) și „A unsprezecea poruncă” (proză scurtă), ambele la editura Eikon. O simplă căutare pe Google, indică locurile din care pot fi cumpărate. Celelalte cărți, din păcate, nu pot fi găsite astfel, pe unele dintre ele le mai am eu. În ce privește librăriile fizice, știu că „Domnișoara Nimeni” se mai găsește încă la Cărturești (librăria din capitală). Însă toate cărțile le-am oferit și bibliotecilor, în funcție de cum am putut intra în contact cu acestea. În mod cert, există la Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița din Slobozia. Când nu erau restricțiile legate de pandemie, mai puteau fi găsite și la târgurile de carte sau în cadrul lansărilor. Să sperăm că vom reveni la bunele obiceiuri.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
În primul rând, vă mulțumesc pentru prilejul pe care mi l-ați oferit, de a spune câte ceva despre activitatea mea literară. Cititorilor Booknation.ro le urez să aibă parte de cât mai multe bucurii în planul lecturii, dar și în plan personal. Le mulțumesc celor care au citit acest interviu și aș fi încântată dacă le-am stârnit interesul în ce privește scriitura mea. Și, pentru că se apropie Sărbătorile de iarnă, vă urez să le petreceți cu liniște, cu pace și sănătate și neapărat în compania unei cărți bune!
FLD, Slobozia, 29 noiembrie 2021
