Atunci când la 85 de ani Napoleon Veselie hotărăște să divorțeze, toate o iau razna. El își anunță familia că vrea să înceapă o viață nouă și nimic nu-i stă în cale. De aici încolo cel care îl secondează este nepoțelul lui, Leonardo Veselie. Cei doi pornesc într-o aventură împotriva conformismului, a disciplinei și a tuturor acelor restricții menite să-ți taie cheful de viață.
Nepoțelul, defapt, îi va fi alături în ultima luptă. Îi vom însoți pe parcursul lecturii în micile lor aventuri. Vom asista nu doar la momentele de fericire dar și la despărțirea celor doi. (Eh, nu cred că-i mare spoiler, este cumva intuit).
Sensul vieții nu este deloc complicat, el constă în aceea că trebuie să-ți petreci timpul cu cei pe care îi iubești.
Deși deznodământul romanului este unul lesne de intuit chiar de la început, totuși lectura te prinde cu ambele mâini și nu-ți mai dă voie să o lași deoparte. Este acel tip de roman în care intriga chiar nu contează. Este romanul a cărei lecturi te scufundă în amintiri, mai ales dacă ai avut și tu un bunic erou. Am citit romanul cu melancolie, cu gândul la bunicii care nu mai sunt printre noi.
Ideea centrală a romanului este să ne bucurăm de fiecare moment trăit, să percepem fiecare zi ca un dar care nu trebuie irosit. Indiferent de vârsta pe care o avem, viața poate fi trăită frumos, timpul poate fi petrecut conform dorințelor și aspirațiilor noastre. Într-adevăr, viața este prea scurtă pentru a o irosi pe reguli, demagogii și restricții stupide. Viața este aici și acum. Mâine poate fi prea târziu.
Nimic nu trebuie amânat «pe mai târziu».
La urma urmei, trebuie să faci totul atunci când este posibil. Acesta este singurul lucru care trebuie reținut.
Recomand, cu drag. Promit, te va emoționa.
Alte recenzii de la Pascal Ruter:
