Scris sub forma unui jurnal, acest roman înglobează ce înseamnă să fii doctor începător. Autorul ne arată ce se află după cortina vieții de Doctor.
Debutând cu seara înainte de a începe să lucreze ca medic, această carte prezintă călătoria emoționantă și amuzantă a lui Max Pemberton prin primul său an în NHS. Trecând de la idealismul tineresc la nedumerire sinceră, Max își dă seama cât de puțin este munca lui despre „salvarea oamenilor” și cât de mult timp îi ocupă semnarea formularelor și încercând să descopere toate lucrurile importante pe care nimeni nu le-a explicat încă.
Pe parcurs, Max și colegii săi tineri medici se confruntă cu întrebările complicate despre viață, dragoste, sănătate mintală și cum să-ți faci timp să-ți trăiești viața privată. Suntem obișnuiți să vedem doctorii drept niște salvatori și de multe ori ca pe niște eroi. Uneori, în situații dificile, îi învinovățim că nu ne acordă suficientă atenție sau că nu sunt profesioniști. Dar, uităm că și ei sunt oameni, ca și noi.
Acesta este mesajul principal pe care autorul încearcă să-l transmită: . Au și ei – frici, speranțe și sentimente. Vor să ajute și vor să salveze pacienții. Le este frică să nu reușească să ofere ajutor și să ofere tratamentul potrivit. Le pasă de viața ta. Sunt atinși și de ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Începutul mi s-a părut puțin plictisitor, dar apoi intrând în context, această lectură mi-a făcut o deosebită plăcere. Au fost multe pasaje în care autorul într-un mod amuzant prezintă diferite situații din viață de spital. Nu vor lipsi și unele scene tragice. De-asemenea culisele vieții de spital vor apărea aici în toată splendoarea. Vei întâlni aici nu doar tineri doctori entuziasmați care se aruncă în vâltoarea medicinii, în această luptă continuă cu viața. Îi vei vedea aici și pe acei doctori deznădăjduiți, pe acei care au lăsat armele jos încă de la început. Cert este că îți va plăcea compania urmașilor lui Hipocrate.
👨⚕️But I could never tell them about the horrors, about the tiredness, about the fear and uncertainty, and the pressure and the feeling of responsibility that almost crashes you on a daily basis.
👨⚕️Dying people are seen as a bit of an embarrassment to doctors – they’re reminders that we’ve failed in our job, despite that fact that dying is an inevitable consequence of being alive.
Alte recenzii de la Max Pemberton:
