O zi de decembrie de Josie Silver este un chicklit perfect pentru perioada sărbătorilor de iarnă. Până și coperta ne trimite cu gândul la Crăciun și la fulgii de nea care cad în această perioadă – sau, cel puțin, ar trebui să cadă. Am citit multe păreri despre această carte, toate împărțite, dar fiecare persoană are gusturi diferite, nu-i așa? În ceea ce mă privește, nu m-a dat pe spate, dar nici nu m-a plictisit. Povestea se întinde pe o perioadă de zece ani, doar că mi se pare grăbită pe alocuri.
Există dragoste la prima vedere? Ne putem îndrăgosti de o persoană în câteva secunde, doar dacă o vedem o singură dată, într-o stație de autobuz. Nu știu dacă acest lucru e posibil în viața reală, dar pentru Laurie James, protagonista romanului, se pare că este. Aflată într-un autobuz aglomerat din Londra, după o zi la jobul pe care nu și-l dorea, vede în stație un tânăr blond fermecător, iar privirile li se intersectează. Doar că autobuzul pleacă din stație înainte ca ea să poată coborî sau băiatul să urce în el.
“Dacă mă întreabă cineva dacă m-am îndrăgostit vreodată la prima vedere am să-i răspund că da, m-am îndrăgostit într-un minut glorios, pe 21 decembrie 2008.”
Vrăjită de acest moment, Laurie își petrece aproape un an căutându-l pe acest tânăr în puburi și cafenele, la insistențele prietenei și colegei ei de apartament, Sarah, o persoană dezinvoltă și ireal de frumoasă. Partea cu căutarea m s-a părut cam forțată – e vorba de Londra, un oraș cu milioane de locuitori. E ca și cum ai căuta acul în carul cu fân. Se pare că și Laurie își dă seama de asta, pentru că renunță la căutarea ei la aproape un an de când s-a îndrăgostit la prima vedere.
Doar că are parte de o adevărată “surpriză” după ce Sarah își prezintă noul iubit, la petrecerea pe care ea și Laurie au dat-o în apartamentul lor.
Iubitul fermecător al Sarei este chiar Jack O’Mara, băiatul pe care Laurie l-a văzut în stația de autobuz, cu un an în urmă! Dar, văzându-și prietena atât de fericită alături de el, decide să nu-i spună adevărul. Amândoi se comportă normal, ca și cum nu s-ar fi privit cu un an în urmă. Cartea este narată atât din perspectiva lui Laurie, cât și din cea a lui Jack, așa că de aici aflăm că și el își amintește de Laurie dar, la fel ca ea, decide să se poarte normal și să nu spună adevărul.
“M-am catalogat drept o mincinoasă prin omisiune și acum mă uit la Sarah în fiecare zi prin ochii mei de mincinoasă și îi vorbesc cu limba mea despicată de șarpe.”
E o situație destul de complicată pentru Laurie, care tocmai începuse să-l uite pe Jack și să-și vadă de viață. Cum să-i spună Sarei că, după ce l-a căutat, fără succes, aproape un an, l-a văzut alături de ea? Niciunul dintre ei nu vrea să o rănească pe Sarah. Astfel, Laurie și Jack se prefac că petrecerea de Crăciun este locul în care s-au întâlnit pentru prima dată. Amândoi au sentimente unul pentru celălalt, dar fac tot posibilul să și le reprime.
Lucrurile au luat o întorsătură neașteptată într-o seară friguroasă, atunci când Laurie și Jack nu s-au mai putut abține și s-au sărutat. După acel moment și-au promis că a fost primul și ultimul lor sărut, amândoi fiind hotărâți să nu-i spună adevărul Sarei.
După ce se termină facultatea, drumurile celor două prietene se despart, iar Laurie stă o vreme acasă, la Birmingham, la familia ei.
După câteva luni, Laurie decide să plece în Thailanda de una singură, ca să-și pună gândurile în ordine. Doar că nu se întoarce tot singură, ci alături de Oscar, un bărbat frumos și bogat, foarte atent cu ea. Cei doi se îndrăgostesc și ajung să locuiască împreună în Londra. Cum Sarah și Laurie erau de nedespărțit, mergeau la întâlniri duble cu partenerii, însă era limpede că nu se suportau, pentru că nu aveau nimic în comun.
După patru ani de relație, Sarah și Jack se despart. Între timp, Laurie și Oscar par din ce în ce mai fericiți. Ba chiar își fac planuri de nuntă și ajung să se căsătorească. Totul pare perfect, însă ajunul nunții vine cu o întorsătură de situație dramatică pentru Laurie și Sarah. Aceasta din urmă află că Jack este tânărul pe care ea și Laurie l-au “vânat” un an prin Londra. Prietenie lor este pusă la grea încercare, pentru că Sarah se simte trădată și nu poate trece atât de ușor peste un asemenea adevăr.
O va împlini pe Laurie mariajul cu Oscar? Este reală iubirea lor? Se vor împăca Laurie și Sarah, în cele din urmă? Și, mai ales, ce se va întâmpla cu relația dintre Laurie și Jack?
O zi de decembrie este perfectă dacă vrei să te relaxezi în weekend cu ceva lejer. Are mai mult farmec dacă este citită în preajma sărbătorilor dar, din moment ce au trecut, este potrivită pentru o zi friguroasă de iarnă. Așa cum am menționat, este un chicklit, o comedie romantică lejeră. Nu este nici cea mai bună poveste pe care am citit-o, dar nici nu este tocmai plină de clișee.
Mi-a plăcut prietenia dintre Laurie și Sarah. În schimb, Jack cel “fermecător”, băiatul de care protagonista se îndrăgostește la prima vedere, nu este tocmai acel prinț pe un cal alb. Este chiar arogant la un moment dat și puțin răutăcios. Povestea se întinde pe zece ani, dar sunt multe salturi de la un moment la altul, iar acțiunea pare grăbită. Dar ce mi-a plăcut a fost faptul că personajele principale s-au maturizat, în tot acest timp. Mi-ar fi plăcut mai multe detalii, vorbim de un deceniu, până la urmă.
Unele lucruri se pot întâmpla doar în filme și cărți, nicidecum în realitate. Dar, până la urmă, este bine să visăm, din când în când. 🙂
Alte recenzii de la Josie Silver:
