Am căutat această carte cu mult entuziasm și eram convinsă că are la bază mitologia greacă. Dacă stau bine să mă gândesc, fix acest lucru m-a determinat să o citesc, pentru că eu mă simt „conectată” la orice conține mitologie. Când pătrund într-un univers plin cu zei, cu personaje cu puteri și cu tot felul de întâmplări supranaturale, parcă totul capătă o altă aură și mă simt super prinsă în poveste.
„Piranesi” a fost o carte pe care nu am înțeles-o și vreau să mă credeți că am încercat. La început mi-a fost rușine să recunosc, pentru că am pretenții de la mine și știu ce pot. Dar au trecut câteva zile de la finalizare poveștii și chiar pot spune că e ok, că am voie să nu înțeleg o carte și că e bine să recunosc acest aspect. Toți citim fix ce ni se potrivește și dacă ceva nu ne place, avem tot dreptul din lume să o abandonăm.
Eu nu am făcut asta cu „Piranesi”, ba din contră, eu am insistat pe anumite pagini și pasaje și le-am recitit, încercând să văd dacă o lectură aprofundată îmi poate aduce o altă perspectivă. Am înțeles (cred) o parte din acțiune, un spațiu creat de autoare în care trăiesc 2 oameni vii și 13 schelete. Unul dintre oamenii vii este Piranesi, un bărbat neafectat de condiția umană pe care o posedă. Când zic „neafectat” mă refer la faptul că el este foarte nevinovat, pur, inocent și fără vreun sentiment de răutate sau ceva degradant. Este aproape ca un copil și a fost foarte frumos să îl ascult și să fiu alături de el, pentru că mi-a inspirat duioșie. El este izolat de restul lumii și de acolo acest sentiment de nevinovăție, pentru că nu știe ce înseamnă lumea de afară și acest lucru îl păstrează intact. Este un observator și fie că face acest lucru de la distanță, dă naștere a sute de scenarii în cap, pentru că îi place să fie mereu alert. Ține temeinic jurnale unde își însemnează totul și cred că acest lucru are legătură cu formarea sa, pentru că fiecare jurnal reprezintă o piatră de temelie la adresa propriei sale persoane.
Până aici a fost partea pe care am înțeles-o și în principiu are legătură cu personajul. Ce m-a dat peste cap complet a fost lumea creată, de la care am avut altfel de așteptări. Eu așteptam influențe mitologice, însă am primit ceva foarte complicat și twisted, ceva care seamănă solid cu filozofia. Am văzut câteva impresii pe social media și mulți bloggeri se duceau spre Kant și spre formarea personalității și a E-ului. Știu și eu cât de cât ceva despre aceste lucru și pot interpreta clar elemente filozofice, însă am impresia că autoarea a creat o mare metaforă și nu a dat foarte multe indiciii pe ce cale să o luăm.
Pentru a acorda autoarei toată recunoașterea din lume, „Piranesi” este o carte cum nu prea întâlnești, cel puțin nu din întâmplare, cum mi s-a întâmplat mie. Sunt sigură că dacă pentru mine nu a mers, pentru alții o să fie minunată și o vor aprecia la adevărată valoare. Eu nu consider că este o carte proastă, de departe acest gând, pentru că am simțit documentarea și originalitatea aduse acestui stil. Este o metaforă de la cap la coadă, o carte foarte frumos construită, lirică și cu un stil aparte.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Susanna Clarke:
