Colibri de Sandro Veronesi este povestea lui Marco Carrera ,cel care dă titlul cărţii prin porecla dată de către mama lui, Letiţia. Asemeni acestei păsări, eroul nostru se opreşte în loc în timp ce lumea din jurul său este într-un perpetuum mobile. Pasărea colibri are nevoie de şapte zeci de bătăi pe minut ca să rămână pe loc. Marco îşi foloseşte toate resursele pentru a rămâne într-un punct fix. Această zbatere are urmări dramatice.
Personajul trece prin încercări la care suntem supuşi şi testaţi uneori în viaţă: pierderea unei persoane apropiate, deteriorarea unor relatii cu rudele. Aici se vede structura lui: în alegerile pe care le face, alegeri care îi fac cinste şi care îl ridică deasupra multora dintre semenii săi. Ca om, Marco are si el parte de eşecuri. Dar sunt eşecuri oferite de viaţă în gestionarea cărora el iese învingător. Uneori prin acceptarea situaţiei, alteori, prin înfruntarea ei.
Romanul se desfaşoară pe mai multe fronturi, toate ale personajului nostru. Acestea se întâlnesc ca într-un labirint a cărui ieşire cititorul o vede doar spre sfârşitul cărţii. Cărările acestui labirint sunt relaţiile lui Marco cu lumea. Cu fratele Giacomo, cu soţia, cu fiica Adele ( Adela ), cu prima iubire ( Luisa ) printr-o corespondenţă care continuă şi în perioada căsniciei lui cu prietenul cel mai bun ( Duccio ), cu părinţii ( Probo si Letiţia ). Toate aceste relaţii îl definesc pe Marco şi îl transformă treptat într-un personaj complex. Astfel ajungem noi, ca cititori, la concluzia că parcă nu ştim tot despre el. Că mai sunt lucruri de aflat, de citit…
Ceea ce mi s-a părut mie , personal, uimitor de creativ când am citit cartea, a fost firul invizibil pe care scriitorul i l-a atribuit lui Adela. Un fir prins de spatele acesteia, fir care o obligă pe fată să aibe grijă ca cei care trec prin spatele ei să nu se încurce în el şi totodată să refacă un traseu invers pentru a-l descâlci . M-am simtit parcă în labirint cu Tezeu aflat într-o frică permanentă de Minotaur. Evoluţia şi consecinţele acestui fir au făcut deliciul cărţii pentru mine. Nu pot spune că am rezonat cu scriitura cărţii pe tot parcursul ei. De aceea intenţionez să citesc şi Forţa Trecutului a autorului. Simt că mai este de citit, de înţeles.





