Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Cine sunt eu?
M-am întrebat și eu de multe ori. Întrebarea mi se pare, însă, prost pusă și ar trebui să sune cam așa:
Cine aș fi fost eu dacă nu eram tatăl fiicei mele?
Aș fi fost, probabil, ori vreo pramatie, ca atâtea altele, ori un om normal, cu o viață ștearsă și care nu știe decât drumul spre și de la job. Și asta pentru că nu m-am născut vreun geniu și nici nu mi-aș fi dorit.
Deci… Cine sunt eu?
Sunt tatăl fiicei mele și, din acest motiv, sunt unul dintre cei mai bogați oameni de pe Pământ. Pentru că am ce mi-am dorit și, mai ales, cum mi-am dorit. Am dragostea necondiționată a puiului meu drag, pe care mi-o arată și mi-o demonstrează în fiecare zi. Câți dintre voi simt asta zilnic, oră de oră, minut cu minut? Câți dintre voi încheiați fiecare discuție, telefonică sau față în față, cu cele două cuvinte magice auzite din gura puiului vostru: „Te iubesc!”? Sau mesajele sms ori whatsapp? Și asta nu doar când sunt mici, ci și în perioada lor rebelă, adolescența. Perioadă în care se ascund de noi pentru că așa e „cool”, darămite să ne mai spună că ne iubesc. Și fata mea a fost și este, încă, rebelă. Dar mă iubește și nu ezită niciodată să mi-o spună.
Ăsta sunt eu! Un tată de fată fericit și mândru.
În rest…
Sunt doar un jurnalist TV, din București, care a apucat și vremuri mai bune. Vremuri în care televiziunea se făcea cu sufletul. Nu ca acum, pe genunchi, doar pentru audiență.
Am intrat în televiziune în februarie 1993 și, de atunci, cu mici întreruperi, doar asta am făcut. Am început ca reporter sportiv și am trecut prin toate fazele: redactor, comentator, voice over, editor de jurnal, producător, promo copywriter, producător promo, director de canale sport.
B.N.: Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
“Să-ți crești copilul ca și cum te-ai crește pe tine”, acesta a fost motto-ul meu în viață. Și am făcut acest lucru așa cum am știut eu mai bine, dând exemple, nu sfaturi. “Cum să fii un tată grozav” nu este, însă, un manual de instrucțiuni. Această carte este doar viziunea mea asupra vieții. Este despre libertatea pe care i-am acordat-o puiului meu de-a lungul celor mai frumoase perioade ale vieții: copilăria și adolescența. Este despre încrederea mea în alegerile pe care ea le face sau le-a făcut. Este despre dorința mea de a avea o relație aproape perfectă cu fata pe care mi-am dorit-o atât de mult. Este despre iubire, înțelegere, despre a da tot și a primi tot. Știți ce i-am zis deunăzi puiului meu? “Dacă nu-ți crești copilul cum te-am crescut eu pe tine, vin și te bântui!”. A râs ștrengărește. Dar știu că, într-o zi, va fi o mamă mai bună decât am fost eu ca tată. Iar vouă, dragilor, vă spun doar atât: Fii tatăl pe care puiul tău și-l dorește! Fii tatăl pe care orice pui și l-ar dori!
B.N.: Când ai avut acel declic care te-a făcut să realizezi pasiunea ta pentru cărți?
În copilăria mea nu exista nici internet, nici computere, tablete sau telefoane mobile. Singurele surse de informații erau cărțile. Și tot cărțile te purtau în lumea seducătoare a poveștilor, a imaginației. Cine nu și-a dorit să fie D’Artagnan sau Athos, Porthos sau Aramis? Cine nu a trăit aventurile lui Nică a lui Ștefan a Petrei din Amintiri din Copilărie, de Ion Creangă? Existau, de asemenea, Povestiri Nemuritoare, culese din istoria multor țări, care ne fascinau când eram mici. Nu pot spune că a fost un declic. Când îți doreai să scapi din realitate, citeai o carte și puteai fi cine vrei tu. Și asta, pe atunci, era fantastic.
B.N.: Numește cartea care te-a introdus în universul lecturii.
Cred că au fost mai multe cărți care m-au făcut să vreau să “devorez” din ce în ce mai multe. Amintiri din Copilărie, de Ion Creangă, Cei trei mușchetari, Legendele Olimpului. Fiecare în parte și toate laolaltă m-au făcut să râd, să plâng, să visez. Să-mi doresc să citesc și să știu mai mult.
B.N.: Care este eroul tău de carte preferat?
Tudor Petrican din Invitația la vals, de Mihail Drumeș.
B.N.: Te implici în procesul de design al coperții cărții tale?
Da. Coperta cărții “Cum să fii un tată grozav” este creată de mine.
B.N.: Care este topul internațional de carte în care ai vrea să ocupi prima poziție?
Există oare topul copiilor fericiți că au părinții lângă ei atunci când au mai mare nevoie de ei? Dacă există, atunci aș vrea să fiu pe ultimul loc.
B.N.: Cum ți-a schimbat perioada de pandemie stilul de viață și tabieturile de scris?
Fiind un tip mai solitar, pandemia nu mi-a afectat prea mult stilul de viață. Mi-a dat însă idei pentru alte tipuri de cărți pe care le-aș putea scrie.
B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Cred că, dacă profesorii ar ști să-i atragă pe copii spre lumea fascinantă a cărților, noile generații ar citi mai mult, în loc să se joace pe calculatoare. Unui copil nu trebuie să-i impui să citească, trebuie să-l faci să vrea să citească. Și asta se poate face doar ajungând la sufletul acelui copil. De asemenea, scriitorii, prin operele lor, i-ar putea atrage pe oameni spre lectură. Dar ar trebui să scrie cărți cu adevărat fascinante, care să atragă cititorii ca un magnet.
B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Cartea mea, “Cum să fii un tată grozav”, poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Mybestseller. Mă puteți urmări și pe pagina de Facebook.
B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Cititorilor Booknation.ro le doresc să aibă mereu cărți de citit, pentru că doar așa putem evolua.
Îi invit pe cititorii Booknation.ro să citească și “Cum să fii un tată grozav” și las aici pentru ei descrierea cărții făcută de o doamnă care a cumpărat deja cartea:
“Cum să fii un tată grozav” este o poveste sinceră despre iubire, înțelegere și mai ales despre încredere. Cartea descrie bucuriile, dar și fricile unui bărbat în rolul de părinte și în același timp îți prezintă pas cu pas cum se clădește o relație puternică tată-fiică. Bucurați-vă de această poveste scrisă cu sufletul!
Felicitari! Succes si la mai multe carti!