O carte despre etapele vindecării, răni adânci sufleteşti şi arta de a fi fericit.
Se spune că rănile sufleteşti sunt greu de vindecat, iar lui Diane îi ia mai mult de un an să încerce să treacă peste , iar în acest timp ea şi-a transformat apartamentul într-o buclă-n timp , un fel de opritor de timp , un loc care pretinde a rămâne veşnic la fel, mereu acelaşi lucru.
A pierdut două lucruri importante datorită unui accident rutier. Din mamă şi soţie , femeia a devenit singură şi tristă. După un an şi un pic prietenul ei o convinge să îşi acorde o şansă la succes. Hotărăşte să împlinească visul soţului său decedat şi anume de a merge în călătorie în Irlanda aşa că Diane ia harta Irlandei şi cu ochii închişi pune degetul pe un sătuc.
Ajunsă în Irlanda , femeia încearcă să se acomodeze , la început fiind mai greu. Închiriază o căsuţă iar vecinii par a fi foarte prietenoşi , însă nu şi un bărbat misterios arţăgos şi înfumurat. Pare că între cei doi se naşte o chimie, sau mai degrabă un conflict până când intervine o a treia persoana.
Va putea Diane să îşi continue viaţa? Îl va alege pe acel bărbat sau va alege să se întoarcă la viaţa la Paris şi să trăiască în aceeaşi lume monotonă şi tristă?
Mi-a plăcut mult această carte pentru că este un exemplu de putere imensă , iar protagonista dă dovadă de o hotărâre gigantică, fiind puternică şi stăpână pe sine. Bineînţeles, rănile vor fi ascunse , însă nu uitate. Ea, de altfel, nu încearcă să mă ajute să muşamalizeze trecutul purtând mereu la gât verigheta pe care ia dăruit-o soţul său. Mai hotărâtă ca niciodată, Diane va avea de luat decizia corectă.
Minunata carte are şi volumul 2, pe care eu nu am reuşit să îl citesc, însă vă invit pe voi să îl citiţi şi să îmi spuneţi părerile voastre în comentarii despre cel de al doilea volum, care se numeşte „Viaţa e uşoară , nu-ţi face griji”. Coperta este interesantă, bazată pe o fotografie a unei femei fericite.
Mulţumesc pentru că v-aţi făcut timp să citiţi această recenzie. La revedere!
Alte recenzii de la Agnes-Martin Lugand:
